vineri, 17 decembrie 2010

Asadarrr...

Cum am promis zilele trecute, in sfrasit imi voi scrie memoriile de pe meleagurile americanesti. Nu pentru ca cineva ar fi in mod direct interesat de parerile mele, ci pentru ca eu personal incerc sa inteleg ce nu functioneaza in tara asta, ce nu are tara noastra si are America si daca este tara in sine sau oamenii, daca este spiritualitatea sau banii, daca este oceanul sau Las Vegas-ul si cate si mai cate.

Asadar, primul lucru despre care am fost intrebata atunci cand m-am intors Acasa a fost:
''- Ei si cum ti-a placut America?
- Mi-a placut foarte mult, am raspuns.
- Au case mai frumoase ca noi? m-a intrebat cineva.
- Nu, deloc, am raspuns. Din contra, casele lor sunt construite din tabla, nu sunt deloc extravagante sau elegante, nu au etaje peste etaje la fel ca la noi, nu au arhitectura deosebita sau unica, multe nici macar nu sunt proiectate de un arhitect ci doar comandate dintr-un catalog, aduse si montate pe teren. Nu, nu au case mai frumoase ca noi, am raspuns eu.
- Dar se imbraca frumos?Au haine de firma nu e asa?m-a intrebat altcineva.
- Nicidecum. Noi, romancele sau rusoaicele, eram intotdeauna cele mai bine imbracate dintre cei de la locul de munca, cautam mereu sa avem tinute diverse si impopotonate, sa ne asortam hainele, sa facem mereu cumparaturi ca sa fim in pas cu moda,sa ne aranjam parul s.a.m.d. Pana acum, nimic din ce aveau ei nu era mai bun decat ce aveam noi.
- Dar manacarea e buna?E sanatoasa si variata?
- Mncarea e groaznica. Prima luna nu puteam manca mai nimic. Am slabit foarte mult. Apoi, din cauza efortului zilnic si a oboselii datorate multelor ore de munca, am fost nevoita sa imi gasesc un stil alimentar

duminică, 12 decembrie 2010

Conculuzii...cu intarziere:D

Iata ca a venit Craciunul. Si eu tot nu am tras concluziile experientei noastre americane. Stiu ca de-a lungul postarilor am spus ca la sfarsitul verii, cand ma voi intoarce acasa, voi trage linie si voi imparti totul in bilute albe si bilute negre, daaaar nu am apucat. Sau poate am fost delasatoare efectiv. Pana si acest scurt inceput mi-a luat cateva zile...Dar am sa-l scriu. Incepand de maine. Noapte buna:).

marți, 28 septembrie 2010

Ziua 1- Hollywood si Downtown L.A.

Asadar, ne-am trezit la ora 7, fete matinale ca doar nu venim toata ziua pe coasta de Vest a Americii, me-am facut dus, ne-am imbracat frumos ca pentru Hollywood, la ora 8 am coborat jos, micul dejun ne astepta deja pe masa plus o matusa zambareata si dragutza, cu gura pana la urechi care ne pupa de buna dimineata, ne aseaza la masa si ne face instruirea de siguranta, sfaturi si indicatii pe care apoi ni le mai repeta de vreo 2-3 ori in sfertul de ora care il petrece cu noi inainte sa plece. Asa e ea grijulie. Draga de ea. Apare si Ana, draguta si sfatoasa si ea, mancam impreuna, radem, glumim, plecam de acasa inarmate cu toate cele necesare. Ana ne lasa in statia de autobus, de acolo mergem cteva statii cu busul apoi schibam cu metroul si ne dam jos la statia numita Hollywood Highland. Coboram din metro entuziasmate, pasim pasim, urcam scarile, ma rog scarile urcau noi numai stateam pe ele, ele fiind automate, chinezii se inghesuiau, multa miscare, agitatie, iesim in sfarsit la suprafata. Suntem taman pe Walk of Fame, celebrul bulevard de la Hollywood unde toate marile si chiar si micile vedete mai nou isi lasa amprenta in ciment, incadrate de o stea ca doar si ele sunt stele. Unele stele cazatoare, dar amprenta acolo ramane. Noi cu gura pana la urechi, putin dezorientate si timide dar entuziasmate!Orice ar fi, nu ne pierdem entuziasmul! Marele semicerc de pe fata noastra se mai ingusteaza putin inaintand pe celebrul bulevard, care nu era nici pe departe asa de spectacular cum credeam noi. Asadar o strada extrem de populata, in mare parte de chinezi(nu am nimic cu chinezii, sa nu ma intelegeti gresit, dar Doamne iarta-ma astia chiar sunt peste tot!invadeaza lumea)
dar si de tot felul de alte nationalitati, iar in trotuar de o parte si de alta a strazii sunt imprimate celebrele stele cu amprentele vedetelor, pe ici pe colo si cate o groapa, destul de murdar, suntem putin dezamagite. Oricum, nu ne pierdem entuziasmul, pasim pasim, cascam gura la vitrine, la panourile publicitare care iti furau ochii, tot felul de figuranti pe strada, foarte multi turisti, ne oprim in fata marelui Cinematograf Chinezesc care a apartinut lui Sid Grauman(nici eu nu prea stiu exact cine este Sid asta, dar o sa ma documentez cand voi avea ocazia si o sa scriu si pe blog:D). Ne hotaram cu Andreea sa ne luam un tur cu ghid inauntrul cinematografului, zis si facut. Foarte impresionat, majoritatea interiorului este cel original creat in 1927, sala cinematografului se vrea a fi interiorul unui tempul, iar pe peretii exteriori sunt desenati copaci si gradinile exterioare tempului. La reproducerea cortinei s-a lucrat aproape 2 ani de zile si a fost refacuta bucatica cu bucatica. Aici au loc intre 50 si 100 premiere pe an, vedete consacrate precum Marylin Monroe sau Julie Andrew au fost aici, sau dintre cele mondene, premiera la Mr. and Mrs. Smith cu Angelina Jolie si Brad Pitt a avut loc aici. Frumos ce mai. Stiu ca vreti sa auziti mai multe despre noi asa ca o sa trec mai departe.
Dar inainte de a trece mai departe, trebuie sa mentionez ca am baut o cafea in celebra cafenea Hard Rock Cafe, stiu stiu ca fetele vor zice acum ca ele isi beau cafeaua aproape in fiecare zi in celebra cafenea Hard Rock of Observator Hood (fetele au o cafenea care se numeste Hard Rock cafe langa caminele lor la Cluj)ei bine, asta era cea originala:D.
Ne-am mai plimbat noi ce ne-am mai plimbat prin Hollywood, apoi am hotarat sa luam metroul si sa mergem in Downtown Los Angeles(adica in centrul Los angeles-ului, care e un fel de centru la noi unde gasesti primaria si toate institutiile importante, dar pe distante mult mai mari si de obicei sunt cladire realizate de arhitecti celebri in care s-au investit milioane de dolari.Doar o mica diferenta fata de centrul Alba Iuliei). Asadar, am luat metroul si am mers cateva statii, ne-am dat jos la statia Downtown si am pornit la pas pe strazi. Destul de nepopulat centrul, nici pe departe nebunia din Hollywood, eram indignate amandoua si ne intrebam incotro s-o luam? Am deschis harta si pus degentul cu ochii inchisi.Intr-acolo!haha, glumesc desigur. Fete documentate si serioase, am vizitat o importanta si foarte frumoasa cladire realizata de un arhicunoscut arhitect(zice Andreea, acum stiu si eu)Frank Gehry si reprezinta sala de concerte si resedinta filarmonicii Los Angeles sub numele de Walt Disney Concert Hall. Foarte frumoas totul, cladirea este spectaculara, Andreea e in al noualea cer.Mergem mai departe. Opera Los Angeles. Spre surprinderea mea, aflu ca este condusa de unul dintre cei mai mari tenori ai lumii si anume Placido Domingo si ca saptamana aceasta va avea loc o premiera mondiala in care va canta chiar Placido Domingo. Superrr!!Sper sa ma pot duce.

marți, 21 septembrie 2010

Californiaaaa

Dragilor, dupa cum bine stiti am ajuns si prin Los Angeles. Da da da stiu ce ar zice tata acum, ''tu fata atata umbli de iti pierzi adresa''. Ce sa facem, nu am putut rata sansa de a veni aici. Vorbeam cu Andreea azi dimineata cand ne-am trezit, ca in ultima vreme am facut din secunda minunt, din minut ora si asa mai departe.
Asadar, sambata seara am terminat serviciul la 12(miezul noptii), cu tot cu pupaturi si imbratisari si mai nu stiu ce. Apropo le-am luat sefilor niste cadouri dragute,ei i-am luat o canita sa-si bea ceaiul pe veranda ei in ''Vestul salbatic'' sau de unde or fi ei si lui(v-am povestit in urma cu ceva timp ca sefu' a tipat la mine intr-o zi ca nu am vrut sa flutur steagul american la ora 11 cand se canta imnul national la difuzoarele publice si a tipat la mine ca sunt ignoranta si ca nu ma intereseaza de trecutul americii, el fiind de origine ceh:|)i-am luat o carte cu viata unui fost presedinte american, Abraham Lincoln, preferatul meu dintre presedintii americani, ca sa vada ca sunt culta si stiu putin despre istoria americii!(vezi Doamne:D)
Asadar, am plecat la 12 de la serivici, pana la 2 am impachetat bagajele printre gramada de prieteni care se invarteau pe la noi prin casa vaietandu-se ca plecam, am facut curat in casa, ne-am mai luat o tura de la revedere si am plecat spre New York cu o ora mai tarziu decat be propusesem. Tipic. Ne-a dus un prieten de la servici cu masina. Am ajuns cu o ora inainte de decolare, fete descurcarete ne-am bagat bagajele la cala, ne-am dat papucii jos la control, nici eu nici Andreea nu aveam pistoale la noi asa ca am intrat in avion si cat ai zice CALIFORNIA eram pe partea cealalta a Americii. Ana ne-a luat de la aeroport, aveam emotii, nu stiam daca o sa o mai recunosc sau nu, dar a aparut intr-o masina draguta, s-a strecurat in parcare, am recunoscut=o imediat, e neschimbata. Draguta, vorbareata, primitoare, toata matusa Iuliana, ne-a indesat repede cu tot cu bagaje in masinuta ei, ne-a dat o tura de L.A. si am ajuns acasa la parinti. Matusa Iuliana, draga de ea, tot asa cum o stiam. Vesela, cu zambetul pana la urechi, dragutza, dragastoasa, s-a bucurat foarte tare ca am ajuns la ei, mi-a tot spus ca sunt prima din famile care a ajuns la ei, ca tot incearca de nu stiu cand sa aduca pe unii si pe altii si nici unii nu au reusit si ca se bucura ca suntem acolo. Apoi a venit si unchiul Nicu, care nu a stiut care dintre mine si Andreea e nepoata sa:D. E bine si asa, si-a dat el seama pana la urma. Foarte draguti au fost cu noi, ne-au gatit snitele cu cartofi prajiti, foooarte bun, am povestit, au o casa foarte frumoasa, am dormit putin de amiza si apoi Ana ne-a luat si ne-a dus in cercetare.
Ne-a dus intr-un orasel foarte dragut la 20 de minute de casa lor,orasel armean zicea ea,Glendale se numea, iar acolo ne-a dus intr-un asa zis mall deschis, mai exact un parculet decorat cu tot felul de fantani arteziene inchis de terase chic si magazinase, totul intr-un evident dar incomparabil stil italienesc. Totusi jazz-ul slow care se auzea in difuzoarele publice imbina de minune stilul italienesc iar atmosfera era eleganta si discreta. Locul acela ma facea sa-mi doresc un pahar de vin rosu, plin de jumatate. Si inca cateva lucruri dar o sa inchei povestea aici.
Din inalta si distina societatea am ajuns direct intr-un restaurant fast food unde am infulecat niste hamburgeri cu cartofi prajiti cu sos-ul special al casei, al naibii de bun totul, ne-am urcat in masina si am plecat acasa unde matusa de astepta cu mancarica calda si cu pupe, dragastoasa cum e ea, nu am scapat pana nu ne-a pus la masa. Asa s-a intamplat in fiecare seara cat am stat la ei, am mai mancat o tura, am stat la povesti, ne-am culcat si de aici incepe povestea in sine.

duminică, 12 septembrie 2010

Bomboane!!

Mamaaaa, astazi ma plimbam pe faleza cu Andreea si am intrat intr-un magazin foarte dragut, un fel de magazin de suveniruri cu ingredinete si sosuri traditionale americane, bomaboane si deliciuri, yammy. Si am gasit acolo niste boamboane pe care ni le aducea unghiul Gheorghiut din America, unele cu caramel si crema inauntru, foarte bune. Le-am recunoascut din prima, imi pareau asa de cunoascute si gustul asa de familiar parca le-as fi mancat ieri, iti dai seama??oricum, le-am cumparat si le-am, si mancat pe toate!hahaha
te puuup, mi dor de casa de mor

Excursie

Dragilor, deseara plecam intr-o excursie in Washington, Philadelphia, Cascada Niagara, si New York. Dureaza 3 zile, o sa ne plimbam de numa cu busul dar nu putem pleca de aici fara sa vedem aceste obiective, chit ca eu le-am mai vauzt odata 7 ani in urma. Dar nu se pune:P. Oricum, deseara luam busul spre New York, de acolo luam alt bus si plecam la Niagara.
O sa incerc sa postez itinerariul aici, sa stiti exact ce si unde suntem.

Ziua 1
Date: 09/13/2010
Pick-up Details: Monday 8:15am Chinatown 48 Bowery St, New York, N.Y. 10013
Itinerary: NEW YORK - THOUSAND ISLANDS(Apr - Oct) - NIAGARA FALLS
Hotel: Sleep Inn or Similar
Note: Please call tour/product service company one day prior to tour start date to
Ziua 2
Date: 09/14/2010
Itinerary: NIAGARA FALLS-CORNING GLASS CENTER - Washington D.C
Hotel: Best Western or similar
Note:
Ziua 3
Date: 09/15/2010
Itinerary: Washington D.C- PHILADELPHIA-NEW YORK
Hotel: N/A

vineri, 10 septembrie 2010

Picnic pe plaja





Marti a fost ziua noastra libera si ne-am hotarat sa facem picnic pe plaja. O sa postez si poze ca sa vedeti ce frumos a fost. Asa ca ne-am adunat, am plecat la supermarket sa cumparam cele necesare, fructe, tot ce ne trebuia si am plecat. Erin, prietena noastra americanaca, ne-a dus intr-un loc superb, pe o plaja foarte putin populata, aproape de portul unde opreste ferrybotul, apa foarte curata, o mini padure in spatele nostru, oameni plimbandu-se cainii, foarte frumos. Apa era minunata, eu si Andreea nu ne mai vedeam iesite din apa si din valuri, a trecut si apusul si noi eram tot in apa. Ne-am simtit tare bine. Am ramas si dupa apus, am vrut sa facem foc de tabara pe plaja dar ne-am razgandit avand in vedere ca era deja trecut de ora 11, ora pana la care ne este permis sa stam pe plaja.
Am plecat la miezul noptii de pe plajam, iar a doua zi ne-au dat liber de la lucru pentru ca nu era aglomerat deloc. Yuhuuuu, nici ca se putea mai bine. Am dormit toata ziua, am fost pe plaja, am mancat bine...apropo, prietenii nostrii rad de mine ca mi-e foame tot timpul. De fiecare data cand ma intalnesc cu ei, mi-e foame:D
Asa se nimereste, sa ma intalnesc cu ei de fiecare data cand mi-e foame...:D
O sa pun cateva poze....

L.A.!!

Dragilor, plecam in L.A.!!Am vorbit cu Ana si ne asteapta, sunt foarte bucurosi ca mergem. Si noi suntem foarte entuziasmate, am tot vorbit cu Ana si cu matusa Iuliana,sunt foarte bucuroase ca mergem, din pacate nu putem fi acolo in weekend si deci nu o sa petrecem asa de mult timp cu ei pentru ca lucreaza in timpul saptamanii, dar o sa avem duminica si serile. Ne-au facut deja planul, ne ridica la de aeroport, o sa mergem la Hollywood si in Beverly Hills:D...abia astept. Deseara ne schimbam si biletele de zbor spre casa. O sa scriu mai multe deseara cand ma intorc promit:D
Va pup pe toti cu drag


Asadar, in seara asta am fost la film cu Andreea si cu niste prieteni de la lucru si acum ne-am intors acasa, asa ca o sa scriu mai multe pe blog asa cum am promis.
Sa va povestesc cum am luat marea decizie de a merge in L.A. Ne planuiam noi vacanta de 2 saptamani, nu ne ieseau nicicum socotelile, nu stiam cand sa plecam cand sa ne intoarcem, daca sa ne luam bagajele cu noi bla bla bla. Atunci a intrat Ana pe internet pe mine, si mi-a spus ca daca nu vreau sa ma duc acolo. Eu am intrebat-o pe Andreea, ea a spus da si ne-am hotarat!Da, venim!
Urmatorul pas a fost sa cautam bilete de avion pe internet, am gasit unele destul de ieftine, doar 290 de doalri de una, ceea ce este destul de ieftin avand in vedere ca zburam aproape aceeasi distanta ca din Europa pana in America:D
Am tot vorbit cu Ana la telefon, mi-a spua ca o sa ne duca la Hollywood, si in San Diego si ale locuri frumoase. Inca nu stiu exact unde locuiesc ei. Oricum o sa ne ridice de la aeroport duminica dimineata. Acum imi pare rau ca nu am luat tuica aia de acasa de tot insista tata sa o iau, sa le-o fi dat cadou, sigur se bucurau de ea. Dar o sa le cumparam cadouri oricum, nu ne putem duce cu mana goala, o sa vedem noi ce gasim.
Oricum, is bucuroasa ca mergem.
Asadar, programul nostru este urmatorul: luni,13, plecam intr-o excursie prin Washington, Philadelphia, Cascada Niagara, New York. Ne intoarcem inapoi in Wildwood pentru weekend pentru ca este ceva weekend deosebit si va trebui sa muncim, apoi sambata noaptea,19, plecam spre New York, de unde luam avionul spre L.A. Vom ajunge acolo dimineata la 10:30, Ana ne va lua de la aeroport, vom sta la ei pana miercuri sau joi, ne intoarcem in New York unde mai stam cateva zile, si apoi pe 26 sau 27 veim acasa.
No...cam asa suna programul nostru. Poate ramanem direct in cluj si ne ducem in prima zi de scoala la scoala:D...hahaha glumesc!o sa venim acasa, oricum nu facem mare lucru in prima saptamana.

sâmbătă, 28 august 2010

Stiri de septembrie

Dragii notrii, a trecut asa de mutl timp de cand nu am mai scris pe blog inca, tastand chiar acum, am un sentiment tare bizar. Oricum, spre ca nu mi-am pierdut indemanarea scriitoriceasca, iar daca da, stiu ca va este atat de dor de noi incat talentul meu nu o sa conteze prea mult.
Nici nu stiu cu ce sa incep. Suntem bine. Ne apropiem de final. Suntem pregatite. Pregatite sa venim acasa.
Saptamana trecuta am fost plecate in Philadelphia, a fost minunat, o sa va povestesc imediat mai multe, apoi am muncit toata saptamana dupa care martea trecuta am fost plecate in Atlantic City pentru o runda scurta de shopping. Nu ne-am intains prea tare pentru ca asteptam marile reduceri de sfarsit de sezon!!
Asadar Philadelphia. Am plecat impreuna cu prietenul nostru foarte bun Shawn, un copil foarte foarte fain(are doar 19 ani si merge la facultate ca sa fie fotograf) cu care ne-am imprietenit la servici si care ne-a ajutat sa ne mutam din primul apartament. E foarte ambitios si muncitor, nu prea ajunge el la timp dimineata la servici, dar il iubesc sefii foarte mult. Asadar, am plecat impreuna cu masina lui, ne-am oprit sa luam micul dejun pe drum, in Philadelphia am vizitat obiectivele principale, ne-am plimbat pe strazi, am facut poze, saracu de el ne-a dus pe unde am vrut. Apoi seara, am fost invitati de catre mama lui la cina, asa ca la 7 jumatate trebuia sa fim prezenti la locul faptei. Sigur ca am ajuns abia pe la 8 jumatate, dar am cumparat o sticla buna de vin si totul a fost bine. Parintii lui sunt divortati si mama lui locuieste cu prietenul ei, au o casuta draguta intr-un cartier rezidential, ne-am intampinat foarte frumos, cina a fost minunata, sa nu mai vorbesc de mancarea de vis, o sa postez poze ca sa va convingeti si voi. Am ramas peste noapte acolo si am plecat dimineata la prima ora pentru ca la 10 incepem toti 3 serviciul. De vis totul. Am uitat sa mentionez ca are o masina decapotabila ceea ce pe Andreea o entuziasmeaza la culme,genul de entuziasm euforisiac exploziv, asa ca ne-am dus tot drumul cu masina decapotata, saracile mele urechi si sarmanul meu cap. Ce mai conteaza cand vezi atata fericire in jurul tau.:))
Cam asta a fost calatoria noastra in Philadelphia, sper sa mergem curand inapoi pentru ca ne-a placut foarte mutl si mai avem inca foarte multe de vazut.

Si acum sa va mai povestesc diverse de prin U.S. N-am vazut in nici o alta tara mai mult patriotism ca si aici. Nu degeaba sunt ignoranti si prosti. Sa te fereasca Sfantul sa spui ceva rau de americani sau de America in fata unui american in special de varsta a doua. Toate sunt bune, totul in spre binele lor, America in sus, America in jos, bla bla bla.

joi, 26 august 2010

joi, 12 august 2010

Pozeee












Nimic nou sub soare

Dragii nostrii, nu avem absolut nici o noutate pentru voi.Toate asa cum le stiti.Ne trezim dimineata, mergem la munca, schimbam joburile, mergem la celalalt job, venim acasa,dormim si iar ne trezim. La servici e totul bine, deja ne cer sefii sa stam peste program, noi nu mai vrem sa auzim de muncit, visam numai la vacanta.
Eu fug de la servici odata la 2 zile si merg pe plaja.haha.exagerez normal.

Martea viitoare mergem in Philadelphia cu niste prieteni de la restaurant. In sfarsit iesim si noi din satucul asta, eu intial am zis nu!vreau sa dorm, dar apoi m-am razgandit, asa ca mergem.

Sunbteam suparate, intr-un fel, ca pleaca toti prietenii nostrii americani de la servici pentru ca incep scoala, si ramanem mai singure pe acolo, numai cu sefii, gata cu distractia la servici.
Noi suntem bine, marti a fost ziua noastra libera si am fost pe plaja toata ziua, ne-am relaxat, apoi am facut o poza de grup la servici, o sa le postez indata ce le primesc.
O sa postez cateva poze de saptamana trecuta, cand am fost sa vedem rasaritul.

Va pupam cu drag, noi suntem bine,
timpul trece foarte repede si curand vom fi acasa!
Cu drag, Nell and Andreea

marți, 3 august 2010

E marti, e ziua blogului:D

Dragii mei, nu am mai scris de o saptamana pe blog si imi pare rau, dar, ca de obicei, nu am avut timp si sincera sa fiu nci inspiratie. Astazi, asteptand-o pe Andreea in noua noastra camera de 5 stele la etajul 10, cu mansarda si vedere spre ocean, m-a cuprins inspiratia si m-am hotarat sa scriu. Oare cu ce sa incep?:D
Sa incep cu camera. Partea buna este ca nu stam mai deloc in ea:D...partea proasta este ca din cand in cand mai dormim in ea.hahaha.glumesc.umorul ne salveaza.sa incep cu inceputul.
Asadar, a venit si Vlad, prietenul Andreei(ex-prietenul pardon) in America si am decis impreuna ca nu vom putea locui toti 3 in acceasi camera, avand in vedere situatia in care ne sau se aflau, asa ca am inceput sa cautam altceva. Nu am cautat noi prea mult ca am si gasit. Noi intr-o parte, el in alta parte. Asadar, ne luam inima in dinti, ne consultam noi cateva zile, ne tot intrebam una pe alta daca suntem sigure ca asta vrem, daca mai stiu eu ce, calculam avantajele si dezavantajele, Andreea avea 0 scorul la dezavantaje, eu 100 plus Capitan si asa mai departe. Ne hotaram sa ne mutam si intre timp vorbim cu 2 baieti sa se mute acolo, prieteni cu cei care deja locuiesc in apartament, astfel incat sa nu piarda bani. Joi seara cand sa ajungem acasa si sa le spunem celor de acolo ce si cum, ii gasim deja suparati pe noi.Buuun. Cei 2 baieti le spusesera deja ce vrem sa facem. Am lasat-o asa, urmatoarea zi rugam pe cienva de la lucru sa ne ajute cu bagajele, ne mutam, ne instalam, platim chiria la noua locuinta, toate bune si frumoase.
Luni seara iesim la discoteca pentru ca marti avem liber, acolo este o presupusa petrecere europeana dar de fapt este petrecerea romanilor pentru ca e plin de romaniii!ne intalnim cu fostii conlocatari, deschidem discutia, ne aprindem, ridicam tonurile, bem un pahar de ceva, radeam, ne impacam, ne imbratisma si uite asa suntem iar prieteni.Foarte simplu nu?
Asadar, avantajele la noua locuinta sunt: in primul rand, este foarte aproape de locurile unde muncim, adica la mai putin de 2 minute de restaurant si la 6 minute de golf. Minunat! Apoi, platim 75 de dolari chirie pe saptamana si nu 100 de dolari cum plateam dincolo, iar la sfarsitul lunii vom renegocia pretul si proprietarul ne-a promis ca ne da o camera mai buna, avand in vedere ca o buna parte din studenti pleaca, mai ales americanii. Camera nu e stralucita, de fapt e chiar gri spre alb-negru:D, avem frigider, televizor(pe care nu l-am aprins niciodata de cand suntem aici si vrem sa-i spunem sa ni-l scoata afara) cuptor cu microunde si chiar si ghiuveta. Exact, avem ghiuveta in camera ca la spital:))...exagerez, nu e rau deloc, plus ca avem vedere spre ocean si cea mai buna parte, repet, este ca putem dormi cate jumatate de ora in plus dimineata. Nici Andreea nu prea le are cu trezitul dimineata, exact ca si mine:d....

Si acum cateva ceva despre noi. Andreea a intarziat din nou la servici si i-a zis sefa ca e ultima sansa. Ei nici ca-i pasa:D...eu am intarziat la celalalt servici o ora jumatate si la fel mi-a spus ca ma concediaza daca mai intarzii odata, dar stiu ca nu se va intampla asta, pentru ca majoritatea americanilor incep scoala la sfarsitul lui august, ceea ce inseamna ca in jur de 15 august pleaca, si are nevoie de personal mai ales de cei care sunt aici toata luna septembrie. Adica cei ca mine si Andreea.
In rest, deja ne planuim vacanta de dupa. O saptamana in New York si o saptamana in Caraibe sau in Miami. Sa vedem cum stam cu banii. Poate mergem si pe luna o saptamana. Depinde cat bacsis primim dupa ce pleaca americanii.

In rest toate bune, o sa mai scriu cand voi mai avea ocazia.
Va pupam pe toti,
Cu drag, Andreea si Nely

joi, 22 iulie 2010

Noutati

In primul rand, dragii mei, mi-e dor de voi si de casa. In al doilea rand, dragii mei, mi-e dor de voi si de casa.

Asaaa...si acum despre mine:d. Partea proasta e ca am fost concediata. Partea buna este ca am timp sa-mi fac unghiile si sa ma epilez....hahahah, glumesc.
Partea buna este ca apuc sa il plimb pe Capitan dupa-masa....si mi-am gasit deja al doilea job. E la restaurantul unde lucreaza Andreea, restaurant cu bucatarie italieneasca, tot pe Boardwalk aproape de celalalt servici. Programul il am la fel ca inainte, termin la primul si plec la celalalt, iar ziua mea libera o sa fie martea. Foarte simplu nu?:)
Si acum sa va povestesc cum am fost concediata:)....alaltaieri dupa-masa m-am dus sa ma invoiesc in ziua respectiva de la servici pentru ca Andreea avea liber si vroiam sa mergem pe plaja, plus ca nici nu aveam chef sa lucrez.Nu acolo!O sa va povestesc imediat de ce. Am lasat-o pe Andreea pe banca, mi-am luat inima in dinti si m-am facut bolnava. Am intrat in magazin si i-am spus managerului(baiatul cel bun din poveste, o sa va spun mai tarziu de ce)ca nu ma simt bine si daca are nevoie de mine astazi, ca altfel as vrea sa-mi iau liber. Si el mi-a spus: da, poti sa-ti iei liber; pentru totdeauna:|..:D...dupa care mi-a explicat ca a primit ordine de sus, ca nu stiu ce, baiat bun saracu', pus sa faca treburile ''murdare''.
Sigur ca toata povestea asta are multe dedesubturi, care m-au determinat sa fiu atat de iresponsabila si de nepasatoare in ceea ce priveste job-ul acesta.
Era aproape un chin pentru mine sa ma duc acolo in fiecare zi, pentru ca se purtau extrem de urat cu noi, incercau sa ne domine si sa ne faca sa fim niste sclavi umili si supusi in fata lor, sa executam tot ceea ce ne spun ei,bla bla bla. Eu m-am opus de la inceput atitudinii asteia,i-am ignorat cat am putut, ei m-au simtit ca vreau sa demisionez, asa ca dupa numai 4 zile de mers acolo, m-au concediat ei. Si ma bucur foarte mult ca au facut asta, pentru ca aici o sa castig mai mult si o sa fie mult mai bine:D.

Gata cu povestile triste. Sa va povestesc despre seful meu. E nebun. Se tine de traznai toata ziua. Mai nou a legat un furtun de teava din fata magazinului, iar el sta undeva ascuns in spate si porneste furtunul cu apa de fiecare data cand trec turisti prin ''raza de actiune'':))...va dati seama reactii, femei zbierand, copii speriati, nebunie:D..e distractiv, radem toata ziua. Cat despre serviciul de aici, e foarte bine, chiar daca se pune presiune pe noi si aici, ni se vorbeste frumos si intelegator, ne-am imprietenit foarte bine intre noi, facem glume, mancam gogosi dimineata, e bine. Nici nu se compara cu celalalt.
Andreei nu-i place deloc aici. Spune ca Sissy, sefa noastra nu o place. Ieri a prins-o ca scria measaj si i-a confiscat telefonul dupa ce i-a spus ca o concediaza!:)))....asta dupa ce cu doua zile in urma i-a spus din nou ca o concediaza pentru ca nu a facut nu stiu ce cum i s-a spus. Si bineinteles ca a amenintat-o ca o concediaza si cand a intarziat o ora la servici, apoi Andreea a mai intarziat de vreo 2-3 ori:)))...De ce sa nu o placa??:))....am inceput sa facem glume pe tema asta...Andreei nu-i prea pasa, e mult mai indiferenta ca si mine. Si foarte bine face, pentru ca are numai de castigat.

No...in rest nu facem nimic special. Mai mergem la discoteca seara cu cei cu care locuim, sau la petreceri cu cei de la lucru, mai mergem la plaja cand avem ocazia, am merge si seara, dar aici nu e voie sa mergi pe plaja dupa ora 11. Amenzile sunt foarte usturatoare, la fel e si daca te prinde cu bautura alcoolica pe strada. Sticla nu trebuie sa fie la vedere si trebuie sa fie sigilata, altfel te duc direct la sectia de politie. Inca o chestie buna zic eu, toata lumea e obligata sa recicleze, astfel ca sunt amenajate containere speciale pentru sticle si plastic, iar daca nu reciclezi primesti amenda.

Eu incerc sa dorm cat de mult pot, ieri am dormit de la 8 seara la 9 dimineata:D...si Doamne ce bine a fost. Astazi la fel o sa dorm devreme, pentru ca maine e o zi grea:d.

Va pup si va imbratisez pe toti,
tanjesc dupa diminetile tarzii si sarmale,
sper ca sunteti toti bine acasa
Va pup

sâmbătă, 17 iulie 2010

Noul job

Asadar, am inceput si al doilea job. E un magazin de haine si suveniruri de pe Boardwalk, foarte aproape de celalalt serviciu. E ok acolo, lucrez in fiecare zi de la 18 la 12 noaptea, mai putin vinerea si sambata. De fapt nu e asa ok, sigur ca sefii sunt niste autoritari nevrozati avari care nu stiu ce inseamna politete. Dar e in regula, e un serviciu si atat, plus ca ma inteleg bine cu colegii.
Dincolo la servici e foarte bine, ma simt in elementul meu, sefii sunt destul de protectori cu noi,(atata timp cat ne facem treaba bine si le aducem bani)colegii se poarta frumos, am primit si primul cec aseara:D, totul e in regula.
Saptamana viitoare au organizat colegii de servici o petrecere cu gratare:D....si acum planuim cu Andreea sa organizam una si la noi acasa, daca tot avem curtea din spate si gratarul.
In rest toate bune, nu am iesit din oraselul asta mai deloc inca, ne pastram pentru final:D....cu somnul stau bine, punctuala la servici sunt, mancarea imi cam da batai de cap dar incerc sa fiu cat mai selectiva cu ce mananc: unt si gem dimineata, un sendvis cu multe legume dupa amiaza si chipsuri seara si cate odata si dimineata:))))....

Cam atatea despre mine dragii mei...
Mi-e dor de voi si de casa, Capitan imi alina dorul de ''baietasi'':))(baietasii sunt cainii nostrii de la munte, adica fratiorii mei) dar nu prea mai apuc sa-l vad din pacate, pentru ca sunt plecata toata ziua.

Va imbratisez cu drag pe toti

sâmbătă, 10 iulie 2010

cateva poze:D...

Il iubesc de nu mai pot:D....ma asteapta in fiecare zi cand vin de la servici...astazi ma astepta chiar la mine in pat:)))





continuare la....Iar nu ne-a sunat ceasul:D

Si zice Dan Puric asa: ''Bade ai strans toata viata.Felicitari!acum vei fi cel mai bogat din cimitir!''

Ma plictisesc si am inceput sa-l rascolesc pe Dan Puric prin google...uite ce am gasit...sper sa va placa si voua:

Fragment din cartea lui Dan puric, Omul frumos:

Acum câţiva ani mă duceam în America şi avionul s-a oprit pentru o escală la Timişoara. Iar de acolo s-a urcat în Boeing-ul modern un sat întreg de babe, îmbrăcate în negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, înfofolite, legate, grase, cu paporniţe, de parcă mergeau cu rata. În sinea mea, am gândit stânjenit că aşa se strică imaginea României în lume. Pe vremea aceea credeam că imaginea e importantă, nu România.
După ce am trecut Atlanticul şi ne apropiam de destinaţie, cu o oră înainte, ni s-a dat să completăm nişte formulare, destul de agresive, care te anchetau în toate dimensiunile tale de călător.
Am avut sentimentul că tot avionul dădea teză la limba română. În starea aceea de examen, m-am pomenit cu vreo cinci băbuţe lângă mine, care mi-au spus cinstit:”Scrie-ne şi nouă, maică, aici, că noi nu ştim nimic!” Şi astfel, eu le întrebam din chestionar şi ele îmi răspundeau din inimă:
- Când te-ai născut, mamă?
- 1877.
- Câţi copii ai?
- 11.
Şi aşa mi-am dat seama că stăteam de vorbă cu Independenţa României.
A început să se clatine avionul. Avionul se clătina şi la toţi ne-a fost frică, inclusiv mie, ăsta cu imaginea României în lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat şi ele speriate. Babele, în schimb, stăteau lângă mine şi se sprijineau de partea de sus, ca şi cum ar fi mers cu rata. Zic:
- Maică, stai jos, că a început furtuna. E pericol să ne prăbuşim. Nu ţi-e frică?
- Lasă, mamă, răspunde băbuţa, mi-am făcut o cruce, la Dumnezeu nu insist!… Ajunge.
În siguranţa ei stăteau două mii de ani de creştinism. Iar eu, pe lângă băbuţă, eram un puric.
Eu eram imaginea de azi a României în lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna.
Băbuţa m-a reîncreştinat într-o fracţiune de secundă şi, astfel, am văzut din nou Omul Frumos. (…)''

Iar nu ne-a sunat ceasul:D

Ce mai faceti dragii mei?Stiu ca ateptati cu nerabdare sa postez cat mai multe articole pe blog. Incerc sa tin pasul cu asteptarile voastre, sa impartasesc cu voi putin din experienta mea de aici. Scriu cu drag pe blog, chiar daca la inceput am luat-o ca pe o necesitate, ne dam si noi moderni si exploram internetul:D.

Asadar, ieri am avut o zi foarte relaxanta. Am lucrat de dupa-masa, asa ca Gena, colega mea de aparatament, m-a luat cu masina si am mers la plaja. Ne-am bronzat, am facut baie in ocean, am povestit, ea facea pe profesoara de engleza, eu pe eleva(ea e rusoaica si e prietena Lui Bobby, taticul lui Capitan), apoi eu faceam pe consiliera in cuplu, ea se destainuia, si tot asa. Vreau sa va spun ca temperatura apei oceanului era perfecta! Din toate marile si oceanele in care am facut baie, a fost, cred, pentru prima data cand am avut sentimentul acesta. Sau poate imi era doar foarte cald:))) Oricum, a fost relaxant, pana cand am ajuns la servici(inca mi-e greu sa-mi insusesc toate cuvintele astea: servici, munca, lucru:d) si am revenit la realitate.

Asta este partea frumoasa a zilei de ieri. Ceea ce nu v-am spus este partea urata a zilei de ieri. Asadar, de dimineata ma trezeste Andreea neasteptat de calma, si imi spune: e 10:20. Asta in cazul in care, ea trebuia sa fie la servici la ora 10 fara 5 minute, iar eu intram de dupa-masa. Mie mi se bulbuca ochii, mi se usuca gura, inghit in gol si mutesc. Aaa-aaa-aaa...:|
Calma, merge la baie, se imbraca, fericita ca a reusit sa se odihneasca, pleaca la serviciu, serviciu pe care nu stiam daca urma sa-l mai avem, si imi scrie mesaj: ''Am crezut ca ma loveste la inceput,am tacut,am inceput sa lucrez si a venit un grup de 20 de persoane, iar dupa ce si-a scos banii a inceput sa-mi zambeasca'':)
Suna dramatic, dar nu e, parinti stati linistiti:)...sunt oameni buni, dar extrem de avari. Evrei. Extremmmm de avari.
Astazi spre exemplu, a venit o familie sa faca faca poze, dar fata care s-a ocupat de ei nu le-a explicat corect in ce costa pachetul. Cand a venit vremea sa plateasca, respectiva familei s-a trezit ca au tot felul taxe extra, pentru rama, pentru fundal de nu stiu care, pentru poze de nu stiu care, s-au enervat si nu au mai vrut sa plateasca.
Ce? Bani?Sa piarda ei bani?Niciodata!Mai bine crima si razboi!:))exagerez normal, dar deja imi imaginam scene din filmul Troia:).
Zis si facut. Au chemat politia. A venit un ofiter, care a dat dreptate familie si i-a lasat sa plece.
Atat le-a trebuie avarilor astora. Au sunat la inspectorul general, care este prieten cu Gary(Sefu', s-au adunat acolo vreo 5 militieni, le-a explicat sefu' vreo doua si Domnul inspector alte doua, si-au plecat militienii sa rascoleasca Wildwoodu, sa-i gaseasca pe nenorocitii de infractoriim care nu le-au achitat 40 de dolari, asta in masura in care ei castiga 2-4 mii de dolari pe zi. Si nu exagerez.
Si l-au adus pe sarmanu ''Dionis'' cu mini masina lor de politie la locul crimei, l-au facut sa plateasca si abia atunci s-a restabilit pacea in lume.
Dezgustator!M-au dezgustat teribil amandoi, si apoi sa le fi vazut zambetul implinit plin de lacomie pe buze. Brrrr..
Oricum, astazi am fost atat de ocupati incat a trebuit sa facem o lista de asteptare pentru clienti.
......
The end

joi, 8 iulie 2010

Am nevoie de o zi libera:)

Toti cei de aici lucreaza cate 11-12 ore pe zi, iar eu lucrez 7 ore pe zi si ma plang incontinuu:))...nu imi place patura sociala in care ne incadram aici. Americanii au retineri fata de cei de alte nationalitati si au tendinta sa-i exploateze. Numai ca de obicei, toti ceilalti sunt mai destepti ca ei si lucrurile iau o altfel de intorsatura.
Daca discuti cu menagerul unui magazin sau a unui local, iti va vorbi cu superioritate, ca si cand ai avea nevoie disperata de el si de job-ul lui de rahat si daca esti destul de cuminte si ascultator s-ar putea sa chiar primesti jobul.
Si cred ca sunt multi studenti disperati dispusi sa faca orice pentru a castiga bani, dar asta nu inseamna ca discutia nu poate fi amiabila, ca intre doi oameni egali dar cu functii diferite.
Oricum, asatea sunt dedesubturi pe care le voi dezbate la sfarsitul verii:).

Asadar la lucru e totul bine. Am inceput sa ne imprietenim cu ce i de acolo, sefii nu ne-au mai comentat nimic in ultima vreme. Singura problema e ca mi-am gasit si eu al doilea job, dar nu asta e problema ca mi-am gasit al doilea job, ci ca acum nu stiu cum sa ne impartim orarul cu Andreea. Majoritatea anagajatilor nu accepta sa lucrezi decat seara sau dimineata, iar eu cu Andreea trebuie sa schimbam turele pentru ca altfel ea nu castiga la restaurant iar eu....bla bla bla. Complicat. Si abia m-am trezit.:))
Sa va vorbesc despre lucruri frumoase. In priml rand, in sfarsit avem si noi chei la casa:))....am avut o cheie pe care o imparteam amandoua, dar am pierdut-o desigur si abia acum am reusit sa mai fac alte doua copii. Si daca tot am ajuns intr-un centru comercial unde mi-am facut cheia, nu m-am putut abtine sa nu rascolesc si cateva magazine cu haine:D noroc ca nu aveam multi bani la mine ca altfel mi-as fi umplut valiza. Sunt fooooarte multe lucruri frumoase si destul de ieftine, mi-am luat 3 rochite de firma, cum zice mama:D, si o gecuta numai cu 40 de dolari toate 4(sora-mea inchide gura).:))))Sunt foarte mandra de ele.

Si fii atenta mama, pentru ca eram cu cineva cu masina, am trecut pe la market si mi-am luat banane, piersici si lebenita, iar inainte de asta am mancat chiar si o ciorba de pui cu legume, facuta ca la mama acasa. Sigur ca nici nu se compara cu ciorbele tale(si acum mi-am imaginat oala cu ciorba de fasole pe aragaz, iesind inca aburi de sub capac, sambata pe la 2) dar a fost foarte buna si ma bucur ca am reusit sa mananc si de acum stiu unde sa ma duc sa mananc. Spune-i si la tata ca mananc ciorba.

Sa va povestesc cateva momente amuzante. Seful e tare comic(cand nu e impacinetat ca nu face destui bani) si face foarte multe glumite cu clientii.
Ieri a venit un grup de copilasi cu parintii sa se joace golf. Nazdravani si agitati, le-am dat ochelarii 3d, care sunt confectionati din carton, dar nu le stateau nicicum pe nasucurile lor mici, ochelarii fiind mari, asa ca era mare zarva pe acolo, mami tati, nu stiu ce. Apare sefu', un nene gras si rosu la fata tot timpul, cu mainile in solduri si imi spune: Neli!ia capsatorul si capseaza-le ochelarii de cap!:))))am ras cu lacrimi. Sa fi vazut fata copilasilor:)))

In alta zi, intra la golf o famile cu mama, tata, bunica si copii. Batranica, gaba si fara dinti, dar pedanta totusi, cu parul coafat si cu ruj pe buze, iese mai repede si se aseaza in fata casei de marcat, unde sta si asteapta, incercand sa-si aprinda o tigara. De obicei, asa stau studenti dezorientati, cand vin sa intrebe daca se fac angajari la noi.
Apare Gary, seful, cu sapca lui vesnica pe cap si ochelrii negrii la ochi, isi pune mainile in sold si o intreaba: Hei cucoana, cauti de lucru?:)))va dati seama ce fata a facut batranica saraca...m-am distrat copios.

Si multe altele, pe care nu mai am timp sa le scriu acum, pentru ca trebuie sa ajung la lucru curand.
In rest toate bune, oamenii de aici sunt faini, prieteni ne-am facut o gramada. Numai bani mai trebuie sa facem:)
Dar ii faceam si pe aia.

Va pup, cu mult drag,
Nely

:(((

Ne-au furat bicicleta!!!Of, am fost asa suparate aseara cand ne-am trezit fara bicicleta. Stiu ca era din 1900 toamna, abia mergea, nu avea frane bune si pe deasupra o mai si imparteam cu Andreea, dar era bicicleta noastra.Verde. Ii mai sarea lantul din cand in cand, dar numai cand o imprumutam altora. Cu noi era buna, ca si Tizu. Nu avea multe pretentii.
Ce mai face Tizucu'?Mi dor de el. Il mai scoateti la plimbare din cand in cand?

Deci, cum ni s-a furat bicicleta. Totul a inceput intr-o zi cand am legat-o de stalpul de langa cel de care o legam de obicei, asa ca Andreaa a trebuie sa caute dupa ea prin toata America:))), sa se grabeasca sa nu intarzie la lucru, sa uite sa inchida lacatul, sa piarda lacatul pe drum, sa nu-l mai gaseasca, sa nu mai avem cu ce sa o legam, sa ni se fure.
Apoi, aseara am iesit in oras cu cei de la serviciu, am fost pe o terasa si am lasat-o in fata intrarii. Si nu am mai gasit-o.
Ne-am enervat, am dat vina una pe alta, ba tu, ba nu, ba nu stiu cine, pana am ajuns acasa, am gasit lubenita in frigider si ne-a cuprins fericirea, am uitat de bicicleta, am devorat lubenita si ne-am culcat:D

miercuri, 30 iunie 2010

pozeee













Cu ce imi ocup timpul:)

Ieri am ajuns acasa de la munca si il gasesc pe Capitan singur si suparat, tolanit pe banda lui de alergat, mi se face mila de el, asa ca ma gandesc sa il scot la plimbare. Zis si facut, bucurie mare, Capitan la usa nerabdator, ma pupa, plange de fericire, iesim din casa si uitam sa ne luam cheie. Usa se blocheaza automat, asa ca ramanem inchisi pe dinafara, fara telefon, fara nimic. Ce sa facem ce sa facem, iau bicicleta si mergem la plimbare, mergem pe faleza, pe plaja(desi nu e voie cu animale pe plaja sau pe faleza)ma furisez pe sub un ponton cu el, intram in prin nisip, in apa, ne jucam, facem baie. Dupa 3 ore de plimbat ne intoarcem acasa, acasa nimeni. Mai stam ce mai stam, apare in sfarsit proprietarul si ne deschide. In sfarsit acasa, rupti.

Duminica, cu o zi inainte sa incep munca, am vizitat un orasel de langa Wildwood, foarte frumos si pretentios, destul de exclusivist.
Am postat cateva poze, sa va faceti o idee.
Cu cei din poze locuim in casa, ma rog, cu o parte din ei, sunt foarte faini si ne intelegem foarte bine.

Viata cu program de munca:)

Dragii mei,.....:). Nu v-am mai scris de mult, imi pare tare rau, dar am fost zapacita de cap cu serviciul asta:.Primul meu serviciu real, cu program de lucru in fiecare zi.
In primul rand, vreau sa va spun, ca sunt foarte stresata ca nu o sa ma trezesc dimineata la timp si o sa intarzii, fapt care s-a si intamplat de altfel chiar din a doua zi de lucru:))o sa va povestesc mai multe imediat.
Sa incep cu inceputul. Luni a fost prima zi de munca si mi-a fost foarte greu la inceput pentru ca cei de acolo ma tratau ca si cand as fi stiut exact tot ceea ce am de facut. Ca si cand as fi stiut sa folosesc o casa de marcat, sa incasez bani de pe carduri(care,de altfel, sunt de mai multe feluri, debit sau credit, habar nu am nici acum) ca si cand as fi stiut engleza perfect si toti termenii lucrurilor din magazinul ala, ca si cand etc, iar eu nu stiam nici macar ce trebuie sa vand:|
Asadar, am ajuns frumos la 9:50 ca sa fac impresie buna, m-am prezentat ca eu sunt Cornelia(ei imi spun Corni aici:)))) si ca voi lucra aici si m-a intampinat managerul magazinului, un baietas morocanos care a inceput sa-mi turuie intr-una ce trebuie sa fac, si cum si unde, bla bla bla. L-am rugat sa mi vorbeasca putin mai rar pentru ca nu apuc sa inteleg tot ce-mi zice asa ca m-a pasat unei fete din magazin, Emily, foarte dragutza si amabila, care a avut multa rabdare cu mine, Suntem foarte bune prietene acum. Morocanosul mi-a facut viata grea primele zile, dar acum m-a mai lasat in pace.
Deci, unde lucrez mai exact. In aceeasi incinta cu fotografiile, este un mini teren de golf 3D, iar eu cu Andreea ne ocupam de cei care joaca golf aici, le luam banii, le dam crosele si ochelarii 3D, ii conducem la teren, etc.
Cand mi spus prima data ce am de facut, ma intrebam cine naiba vine sa joace golf pe intuneric, condusi de luminile fosforescente si cu ochelari 3D. Dar, spre surprinderea mea, sunt foarte multi prostanaci care vin sa joace:)) mai ales familile cu copiii. Chiar astazi am calculat cat se castiga, si numai in tura mea am vandut bilete de aproape 400 de dolari:|.
Oricum, eu ma bucur ca am vanzare ca sunt multumiti patronii:). Lucrez 7 zile pe saptamana cate 7 ore, iar saptamana asta sunt de dimineata adica de la 10 la 17, iar Andreea ma inlocuieste de la 17 la 12. Saptamana viitoare voi fi eu de dupa masa si Andreea de dimineata si tot asa.
In fiecare zi cand mergem la servici semnam o condica cu ora la care ajungem si apoi cu ora plecarii (in prima zi am scris ora plecarii 17 si nu 5pm asa cum noteaza ei, si am fost rugata sa nu mai scriu asa pentru ca nu toata lumea intelege sistemul militaresc de notare a timpului:|)
Ieri am intarziat 5 minute desi am plecat cu 40 de minute mai repede de acasa si pana la serivic fac 20 de minute, si mi s-a spus sa nu mai intarzii ca pentru ca acolo nu intarzie nimeni si imi pot pierde job-ul .De asta sunt asa stresata!!!Si astazi, colac peste pupaza, nu am setat bine alarma la telefon. Dar nu stiu prin minune,m-am trezit din instinct la 9.30, m-am imbracat rapid si am fost acolo la 10 ara 5. Aaaa, nu v-am spus. Am bicicleta. E vai si amar de ea bicicleta pentru ca am luat o second hand:))) dar imi e foarte utila, ma duc cu ea la servici si ajung in 7 minute, plus ca fac miscare in fiecare zi.
Cam atata cu serviciul meu, voi cum sunteti? Am auzit ca vine Apocalipsa in Romaina, se scumpesc toate, creste Tva-ul, inundatii....sa ma anuntati daca vreti sa ne mutam cu famila aici, ca ma duc sa-mi caut o facultate:D
Va pup tare, mi-e dor de voi, nu va faceti griji pentru mine, eu sunt bine, o sa va sun zilele urmatoare.
Sora mea, nu cred ca o sa ma gasesti vreodata pe mess la orele care imi dai tu buzz, mai incearca sa ma suni de pe numerele alea care le-am lasat ca am auzit ca functioneaza, desi trebuie sa incerci de multe ori pentru ca e mai tot timpul ocupat.
Curand o sa pun si poze,
Va pup si va imbratisez!
Cu mult drag, Corni:P

sâmbătă, 26 iunie 2010

Wildwood

Dragii mei,sa va povestesc cate ceva despre locul unde locuiesc. In oraselul asta
totul se rezuma la mancare:D. E o faleza de vreo 3-4 kilometrii, Boardwalk se numeste, plina plina cu tot felul de restaurante si fast fooduri, bomboane si inghetata, vata pe bat si tot felul de minunatii de mancaruri cat mai nesanatoase posibil. (Sora mea ar fi in Rai aici:P)deci mitul cu mancarea nesanatoasa americana, e foarte adevarat!
Sunt si multe atractii pentru turisti de genul parcurilor de distractie, topogane cu apa, piste cu carturi, masini de noroc, cazinouri, etc., exact ce le place americanilor.
Cat despre manacarea sanatoasa, astazi am cautat cu Andreea un loc de unde sa ne luam fructe!Am intrat intr-un supermarket si singurele fructe pe care le-am gasit acolo, erau cateva mere rosii perfecte facute parca din cauciuc, o banana si un pepene. Asta era tot. Ne-am luat legume la conserva in final, pentru ca nici cu legumele proaspete nu stateau prea bine. Acum ma bucur de toti capsunii pe care i-am mancat de la aprozarul de pe colt vara aceasta, in timpul scolii:d. Inca pot sa indur mancarea lor de grasi, dar presimt ca, curand o sa tanjesc dupa manacarea de acasa, sarmalutele gustoase ca la mama acasa, ciorbica de fasole, un carnat prajit, hmm.....trezirea!:P

Da, in general fetele aici sunt grase dar sunt si fete americance foarte frumoase. Sunt foarte ingrijite, blonde de obicei sau satene cu ochii albastrii, foarte preocupate de dinti lor extream de albi,etc. Sunt si baieti frumosi, dar sunt atat de multe natii combinate incat nu mai reusesc sa-i deosebesc.

In general, americanii sunt foarte amabili si comunicativi, extrem de prietenosi. Socializeaza in autobuz, la supermarket, la orice coada, pe starda, in restaurante, etc. Am dat si peste gangsterii de ghetou pe care ii vedem in filme, care isi balanseaza cadilacul la semafor:))...astazi am ras copios cu Andreea. Ne intorceam acasa impreuna, iar la un semafor, un baietel din categoria celor de mai sus, ne striga in timp ce statea la semafor, daca nu vrem sa ne duca la o tura:D...noi ne facem surde, mute, oarbe, el insista: ''Girls i can give you a ride, a got a milion dollar!Trust me girls, i got a million dollar, Bill Gates cuts my grass in the yard'' adica vroia sa zica asa: fetelor am un milion de dolar, credeti-ma pe cuvant Bill Gates imi tunde iarba in curte...hahahah si am plecat mai departe.
Americanii au simtul umorului. Si sunt destul de relaxati, la fel ca australienii dar mult mai grasi:).

Orasul in principiu, e un mozaic de chiciuri, o combinatie de stiluri si culori neconcordante, preluate de pe ici colo, cu case din tabla. Toate strazile sunt paralele si perpendiculare unele pe altele, cat mai simplu posibil.
Cu toate astea, eu si Andreea ne pierdem in fiecare seara cand ne intoarcem acasa:D...ea zice pe aici, eu zic pe acolo, si niciuna nu nimerim pana cand ne dam batute, intrebam pe cineva si voila:D...gasim drumul cel bun:))

Astazi si ieri ne-am cautat al doilea job, dar nu am prea reusit sa gasim nimic. Sunt multi studenti si nu a inceput inca plin-sezonul, dar o sa mai incercam, pana una alta mergem cu jobul pe care il avem deja.

Maine sper sa reusesc sa pun si imagini, am tot uitat sa luam aparatul la noi, dar maine il voi lua si voi face poze.

Va pup pe toti, mi-e dor de voi
si vorbim curand!

Telefonul de America

Azi noapte am reusit sa dorm in sfarsit fara probleme. Am adormit intr-o secunda si m-am trezit dimineata odihnita. Cred ca am fost linistita ca am reusit sa-mi cumpar telefon si sa vorbesc acasa.
Numarul meu de telefon este: (1)609-435-0214, iar al Andreei e (1)609-435-0217
Numarul acesta il voi avea toata vara, ma puteti contacta oricand pe el, eu pot sa va trimit mesaje gratis oricand si oricate si sa va sun pe fix in jur de 150 de minute pe luna.Cam putine avand in vedere la cate personae trebuie sa le impart:D Oricum imi e foarte util ca pot sa vorbesc si in America cu el si acasa in Romania.

vineri, 25 iunie 2010

Am probleme cu somnul!

Off, am probleme cu somnul. Problema mea este ca ma trezesc la ore foarte matinale de bunavoie. Ieri,spre exemplu, m-am trezit la 5 dimineata si astazi m-am trezit la ora 7, dupa ce aseara m-am rugat de Andreea sa nu ne trezim devreme si in final am convenit sa punem ceasul sa sune la ora 8:30. Ulterior l-am modificat la ora 9 jumatate fara ca ea sa stie. Drept rasplata, eu m-am trezit la 7. Cand s-a si ea la 8 jumatate si m-a gasit in living a zis ca am innebunit.:)))
Oricum, astazi avem de rezolvat ceva probleme cu actele pe care trebuie sa le faca toti studentii care vin. Mergem la shopping, ne cautam al foilea job si ne cumparam cartele de telefon!
Asta o sa facem astazi:)