Californiaaaa

Dragilor, dupa cum bine stiti am ajuns si prin Los Angeles. Da da da stiu ce ar zice tata acum, ''tu fata atata umbli de iti pierzi adresa''. Ce sa facem, nu am putut rata sansa de a veni aici. Vorbeam cu Andreea azi dimineata cand ne-am trezit, ca in ultima vreme am facut din secunda minunt, din minut ora si asa mai departe.
Asadar, sambata seara am terminat serviciul la 12(miezul noptii), cu tot cu pupaturi si imbratisari si mai nu stiu ce. Apropo le-am luat sefilor niste cadouri dragute,ei i-am luat o canita sa-si bea ceaiul pe veranda ei in ''Vestul salbatic'' sau de unde or fi ei si lui(v-am povestit in urma cu ceva timp ca sefu' a tipat la mine intr-o zi ca nu am vrut sa flutur steagul american la ora 11 cand se canta imnul national la difuzoarele publice si a tipat la mine ca sunt ignoranta si ca nu ma intereseaza de trecutul americii, el fiind de origine ceh:|)i-am luat o carte cu viata unui fost presedinte american, Abraham Lincoln, preferatul meu dintre presedintii americani, ca sa vada ca sunt culta si stiu putin despre istoria americii!(vezi Doamne:D)
Asadar, am plecat la 12 de la serivici, pana la 2 am impachetat bagajele printre gramada de prieteni care se invarteau pe la noi prin casa vaietandu-se ca plecam, am facut curat in casa, ne-am mai luat o tura de la revedere si am plecat spre New York cu o ora mai tarziu decat be propusesem. Tipic. Ne-a dus un prieten de la servici cu masina. Am ajuns cu o ora inainte de decolare, fete descurcarete ne-am bagat bagajele la cala, ne-am dat papucii jos la control, nici eu nici Andreea nu aveam pistoale la noi asa ca am intrat in avion si cat ai zice CALIFORNIA eram pe partea cealalta a Americii. Ana ne-a luat de la aeroport, aveam emotii, nu stiam daca o sa o mai recunosc sau nu, dar a aparut intr-o masina draguta, s-a strecurat in parcare, am recunoscut=o imediat, e neschimbata. Draguta, vorbareata, primitoare, toata matusa Iuliana, ne-a indesat repede cu tot cu bagaje in masinuta ei, ne-a dat o tura de L.A. si am ajuns acasa la parinti. Matusa Iuliana, draga de ea, tot asa cum o stiam. Vesela, cu zambetul pana la urechi, dragutza, dragastoasa, s-a bucurat foarte tare ca am ajuns la ei, mi-a tot spus ca sunt prima din famile care a ajuns la ei, ca tot incearca de nu stiu cand sa aduca pe unii si pe altii si nici unii nu au reusit si ca se bucura ca suntem acolo. Apoi a venit si unchiul Nicu, care nu a stiut care dintre mine si Andreea e nepoata sa:D. E bine si asa, si-a dat el seama pana la urma. Foarte draguti au fost cu noi, ne-au gatit snitele cu cartofi prajiti, foooarte bun, am povestit, au o casa foarte frumoasa, am dormit putin de amiza si apoi Ana ne-a luat si ne-a dus in cercetare.
Ne-a dus intr-un orasel foarte dragut la 20 de minute de casa lor,orasel armean zicea ea,Glendale se numea, iar acolo ne-a dus intr-un asa zis mall deschis, mai exact un parculet decorat cu tot felul de fantani arteziene inchis de terase chic si magazinase, totul intr-un evident dar incomparabil stil italienesc. Totusi jazz-ul slow care se auzea in difuzoarele publice imbina de minune stilul italienesc iar atmosfera era eleganta si discreta. Locul acela ma facea sa-mi doresc un pahar de vin rosu, plin de jumatate. Si inca cateva lucruri dar o sa inchei povestea aici.
Din inalta si distina societatea am ajuns direct intr-un restaurant fast food unde am infulecat niste hamburgeri cu cartofi prajiti cu sos-ul special al casei, al naibii de bun totul, ne-am urcat in masina si am plecat acasa unde matusa de astepta cu mancarica calda si cu pupe, dragastoasa cum e ea, nu am scapat pana nu ne-a pus la masa. Asa s-a intamplat in fiecare seara cat am stat la ei, am mai mancat o tura, am stat la povesti, ne-am culcat si de aici incepe povestea in sine.