Ziua 2, Paris

De seara ne intelegem cu totii, ca la 9 dimineata suntem in picioare si la 10 fix plecam de acasa. Zis si...zis. Vine dimineata, primul care se trezeste este Platon desigur. Plictisit,trage de mine sa ma trezesc, mai trage si de altii, iarasi trage de mine, eu ma enervez, ma lasa in pace, iarasi trage de mai stiu eu care, nimeni nu se gandeste macar sa se trezeasca, intr-un final ma trezesc eu, ne imbracam si plecam amandoi, lasandu-i pe ceilalti sa si petreaca dimineata, asa cum stiu ei cel mai bine in Paris. Inarmati de harti, ne hotaram sa vizitam Musee D'Orsay, care se afla pe malul stang al Senei in cartierul Saint Germain des Pres.
Luam metroul, si ajungem in cartierul respectiv. Afara este un soare superb, atmosfera este minunata, stradute curate si pitoresti, multe buticuri cu vitrine colorate si tentante, multi turisti care fotografiaza in toate partile, totul este tipic parizian.
Cladirea muzeului este o fost gara, care a fost transformata ulterior intr-un muzeu. Aici se gasesc lucrari foarte importante ale unor artisti renumiti precum Monet, Manet, Renoir, Van Gogh, Degas si asa mai departe. Este al doilea cel mai renumit muzeu din Paris, dupa muzeul Louvre cu lucrari extrem de valoroase.

Eu ma asez la coada, Platon cauta cafea, estimam ca dureaza in jur de o ora sa intram in muzeu, ajungem si in muzeu unde, ne pierdem. Ce sa facem, el avea telefon eu nu, nu avem cum sa luam legatura unul cu celalalt. Asta este, incep sa vizitez colectiile si ne-om regasi noi cumva.
Aici sunt aproape toate tablourile mele preferate asa ca sunt profund impresionata, dar descopar noi pictori care imi plac foarte mult pe langa cei pe care ii stiu deja.
Galeriile se impart pe epoci. Jos se gaseste impresionismul in mare parte si expresionismul, cateva camere cu grafica, iar sus sunt galeriile de sculptura, naturalismul si altele.
Imi iau tot timpul de care am nevoie, adica in jur de 3 ore, la sfrasit trec pe la suveniruri de unde imi cumpar una alta, si spre iesire dau de Platon plictisit de moarte, catarat pe un zid de marmura, laganandu-si picioarele incolo si incoace, rasfoind la cartea lui cu Paris.
Bucuros ca ma vede dar si mai bucuros probabil ca plecam de acolo, ne luam hainele de la garderoba si plecam spre urmatoarea locatie.
Ajungem la Sacre-Coeure de Montmartre, o minunata bazilica alba complet ridicata pe un deal, deasupra Parisului. Dealul se numeste Montmartre, de unde si numele bisericii, luam furnicularul aflat la baza dealului si ajungem sus. Foarte multa lume, o priveliste incantatoare care cuprinde aproape tot Parisul. De acolo se poate vedea inclusiv turnul Eiffel, arcul de Triumf si altele. Multi turisti, mimi, un carsuel colorat, tarabe cu suveniruei, africani care alearga dupa turisti sa-i convinga sa cumpere fel si fel de talismane, si asa mai departe.
De aici, plecam spre Place de la Concorde, cea mai centrala si selectiva zona sin Paris. Obisnuiam sa glumim ca aici, tot este roial, pana si felinarele de pe strada.
Zona este extrem de frumoasa si decorata, doar cladiri istorice si monumentale, in mijlocul pietii obeliscul si palatul Royal. De aici pornim pe un bulevard foarte renumit, Rue de Rivoli se numeste,chiar mai frecventat decat cunoscutulChamp-Elisee.
Magazine cu preturi care incep de la 1000 de euro in sus, noi doar cascam ochii prin vitrine, ne minunam de preturi, de lucruri pe care le vedem. Rue de Rivoli ne duce tocami la Piata Louvre unde e si muzeul Louvre dar fiind ora 8 seara, muzeul este inchis. Mai cascam ochii si pe acolo, ne facem poze si aici si aici si dincolo,ni se face foame, uitam ca suntem in zona de maxima fitza a Parisului si ne asezam la prima terasa intalnita in drum.
Masute foarte mici si ingramadite, eu ma strecor intre pe scaunul din interior, Platon pe cel din spre strada. In dreapta mea, un brabat singur la masa, imbracat in alb complet si cu papuci roz, iar in stanga mea alti doi barbati care stau unul langa celalalt, mai ciudatei ei, nu-i bagam in seama, stam cu nasul in meniuri si ne minunam de preturi. O bere 10 euro, un meniu 28 de euro. Gasim noi ceva paste la 10 euro, la comandam pe alea. Ne scoatem nasurile din meniu siiii...ii vedem pe cei doi barbati din stanga noastra, sarutandu-se.Pe gura.Langa noi.La masa, in mijlocul Parisului. Eu ma abtin, Platon isi beleste ochii in continuare la ei, ei nici o treaba, se mangaie, se strang in brate, se tin de mana, rad si glumesc,etc. Bon apetit!:)
Marcati emotional:)) mergem spre casa, unde povestim si la restu patania noastra.

Paris, j'taime!

Asadar, am plecat din nou de acasa si sunt pe taram occidental, de data aceasta pe acelasi continent, dar asta nu inseamna ca perieptiile lipsesc sau sunt mai putine la numar.
Sapte la numar, am plecat lui dimineata din cluj napoca, la ora 11:55.Toate bune si frumoase, zbor placut, aterizarte placuta, la nimeni nu i s-a facut rau, am aterizat in Paris. Din aeroport am luat autobuzul spre Paris, pentru ca eram la 150 de km, am facut o ora jumatate pe drum, iar la destinatie ne astepta un prieten de-al nostru, mai bine zis de-a baietilor,Adu pe numele lui de roman frantuzat,care a fost foarte amabil si ne-a ajutat foarte mult sa ajungem la destinatie. Sigur ca nu a fost usor. Eram o turma de copii, blindati de bagaje, schimband metrouri prin Paris, alergand pe benzile rulante, inghesuindu-ne prin barile de metal ale taxatoarelor, cu tot cu bagaje. La fiecare taxator, cel putin unul din noi se impotmolea cu bagajul.
Nici o problema, faceam un hei-rup toti 7 si-l scoteam pe napastuit din ghiarele taxatorului.
Am fost inspirati sa ne luam o cartela de transport valabila pentru toata saptamana, altfel ne-am fi cheltuit jumate de bani pe metrou si transport. Am fi spus la intoarcere, ca atunci cand vom fi intrebati cum a fost in Paris, vom spune: frumos, am fost cu metroul. Glumesc, bineinteles:D.
Asaaa, sa mergem mai departe. La ultimul schimb de metrou, eram intr-o gara centrala, Place Maillot se numea, foarte multa lume, agitatie, oamenii se impingeau, noi cu bagaje; vine metroul, strigam unii la altii sa e urcam, toata lumea se urca, ne verificam, intrebam unii de altii cand...unde-i Platon?Platon?Platon!!!I s-au inchis usile in nas si nu a mai apucat sa se urce in metrou. Metroul pleaca, iar Platon,cu un aer trist si totusi relaxat,ne face cu mana de pe cealalta parte a geamului de metrou. Offf, s-a pierdut Platon.
Dupa o tura buna de ras, ii trimiteam mesaj sa ia urmatorul metrou si sa se dea jos la urmatoarea statie, unde noi urma sa-l asteptam si sa reintregim trupa.
Ne reintregim, mai tragem o tura de ras si de misto, sarmanul, si mergem mai departe. In sfarsit ajungem la cazare, un apartament foarte foarte frumos, nu tocmai in centru, dar cartela minune ne salveaza.
Morti de foame, ne propunem sa vizitam Turnul Eiffel astazi si ce mai apucam in imprejurimi, dar neaparat trebuie sa mancam ceva inainte!
Am plecat spre centru, nu ne place nimic de mancare din ce vedem pe drum, ca fast-food, ca pizza, ca vream ceva sanatos, ca nu stiu ce,ajungem la Turnul Eiffel unde coada era de 500 de metrii. Morti de foame, ne punem cu randul la coada in timp ce ceilalti isi cumpara mancare.
Foarte proasta alegere am facut, singura mancare pe care am gasit-o acolo a fost carnat cu cartofi prajiti si niste gogosi, toate la un pret tipic unui fast-food aflat la poalele Turnului Eiffel:enorme.
Ce sa facem, doar nu o sa murim de foame, asa ca ne luam toti cartofi cu carnati si mancam chiar sub Turnul Eiffel.
Despre Paris pana acum, e minunat!Incepand cu periferia, totul e curat si ingrijit, multa verdeata, multe spatii verzi, oameni civilizati, totul e asa cum trebuie sa fie. Turnul Eiffel nu e un mit, este deosebit si impresionat si el, mai ales seara cand incepe jocul de lumini. Este intr-adevar, un obiectiv care trebuie vazut!
Asadar, am stat la coada aprox. 45 de minute cu tot cu carnatii, ne-am cumparat bilete cu 11.5 euro si am urcat pana in varf cu cabina. Deosebit de frumos, extrem de frig insa. Sper sa nu ma racesc.

Asadarrr...

Cum am promis zilele trecute, in sfrasit imi voi scrie memoriile de pe meleagurile americanesti. Nu pentru ca cineva ar fi in mod direct interesat de parerile mele, ci pentru ca eu personal incerc sa inteleg ce nu functioneaza in tara asta, ce nu are tara noastra si are America si daca este tara in sine sau oamenii, daca este spiritualitatea sau banii, daca este oceanul sau Las Vegas-ul si cate si mai cate.

Asadar, primul lucru despre care am fost intrebata atunci cand m-am intors Acasa a fost:
''- Ei si cum ti-a placut America?
- Mi-a placut foarte mult, am raspuns.
- Au case mai frumoase ca noi? m-a intrebat cineva.
- Nu, deloc, am raspuns. Din contra, casele lor sunt construite din tabla, nu sunt deloc extravagante sau elegante, nu au etaje peste etaje la fel ca la noi, nu au arhitectura deosebita sau unica, multe nici macar nu sunt proiectate de un arhitect ci doar comandate dintr-un catalog, aduse si montate pe teren. Nu, nu au case mai frumoase ca noi, am raspuns eu.
- Dar se imbraca frumos?Au haine de firma nu e asa?m-a intrebat altcineva.
- Nicidecum. Noi, romancele sau rusoaicele, eram intotdeauna cele mai bine imbracate dintre cei de la locul de munca, cautam mereu sa avem tinute diverse si impopotonate, sa ne asortam hainele, sa facem mereu cumparaturi ca sa fim in pas cu moda,sa ne aranjam parul s.a.m.d. Pana acum, nimic din ce aveau ei nu era mai bun decat ce aveam noi.
- Dar manacarea e buna?E sanatoasa si variata?
- Mncarea e groaznica. Prima luna nu puteam manca mai nimic. Am slabit foarte mult. Apoi, din cauza efortului zilnic si a oboselii datorate multelor ore de munca, am fost nevoita sa imi gasesc un stil alimentar

Conculuzii...cu intarziere:D

Iata ca a venit Craciunul. Si eu tot nu am tras concluziile experientei noastre americane. Stiu ca de-a lungul postarilor am spus ca la sfarsitul verii, cand ma voi intoarce acasa, voi trage linie si voi imparti totul in bilute albe si bilute negre, daaaar nu am apucat. Sau poate am fost delasatoare efectiv. Pana si acest scurt inceput mi-a luat cateva zile...Dar am sa-l scriu. Incepand de maine. Noapte buna:).

Ziua 1- Hollywood si Downtown L.A.

Asadar, ne-am trezit la ora 7, fete matinale ca doar nu venim toata ziua pe coasta de Vest a Americii, me-am facut dus, ne-am imbracat frumos ca pentru Hollywood, la ora 8 am coborat jos, micul dejun ne astepta deja pe masa plus o matusa zambareata si dragutza, cu gura pana la urechi care ne pupa de buna dimineata, ne aseaza la masa si ne face instruirea de siguranta, sfaturi si indicatii pe care apoi ni le mai repeta de vreo 2-3 ori in sfertul de ora care il petrece cu noi inainte sa plece. Asa e ea grijulie. Draga de ea. Apare si Ana, draguta si sfatoasa si ea, mancam impreuna, radem, glumim, plecam de acasa inarmate cu toate cele necesare. Ana ne lasa in statia de autobus, de acolo mergem cteva statii cu busul apoi schibam cu metroul si ne dam jos la statia numita Hollywood Highland. Coboram din metro entuziasmate, pasim pasim, urcam scarile, ma rog scarile urcau noi numai stateam pe ele, ele fiind automate, chinezii se inghesuiau, multa miscare, agitatie, iesim in sfarsit la suprafata. Suntem taman pe Walk of Fame, celebrul bulevard de la Hollywood unde toate marile si chiar si micile vedete mai nou isi lasa amprenta in ciment, incadrate de o stea ca doar si ele sunt stele. Unele stele cazatoare, dar amprenta acolo ramane. Noi cu gura pana la urechi, putin dezorientate si timide dar entuziasmate!Orice ar fi, nu ne pierdem entuziasmul! Marele semicerc de pe fata noastra se mai ingusteaza putin inaintand pe celebrul bulevard, care nu era nici pe departe asa de spectacular cum credeam noi. Asadar o strada extrem de populata, in mare parte de chinezi(nu am nimic cu chinezii, sa nu ma intelegeti gresit, dar Doamne iarta-ma astia chiar sunt peste tot!invadeaza lumea)
dar si de tot felul de alte nationalitati, iar in trotuar de o parte si de alta a strazii sunt imprimate celebrele stele cu amprentele vedetelor, pe ici pe colo si cate o groapa, destul de murdar, suntem putin dezamagite. Oricum, nu ne pierdem entuziasmul, pasim pasim, cascam gura la vitrine, la panourile publicitare care iti furau ochii, tot felul de figuranti pe strada, foarte multi turisti, ne oprim in fata marelui Cinematograf Chinezesc care a apartinut lui Sid Grauman(nici eu nu prea stiu exact cine este Sid asta, dar o sa ma documentez cand voi avea ocazia si o sa scriu si pe blog:D). Ne hotaram cu Andreea sa ne luam un tur cu ghid inauntrul cinematografului, zis si facut. Foarte impresionat, majoritatea interiorului este cel original creat in 1927, sala cinematografului se vrea a fi interiorul unui tempul, iar pe peretii exteriori sunt desenati copaci si gradinile exterioare tempului. La reproducerea cortinei s-a lucrat aproape 2 ani de zile si a fost refacuta bucatica cu bucatica. Aici au loc intre 50 si 100 premiere pe an, vedete consacrate precum Marylin Monroe sau Julie Andrew au fost aici, sau dintre cele mondene, premiera la Mr. and Mrs. Smith cu Angelina Jolie si Brad Pitt a avut loc aici. Frumos ce mai. Stiu ca vreti sa auziti mai multe despre noi asa ca o sa trec mai departe.
Dar inainte de a trece mai departe, trebuie sa mentionez ca am baut o cafea in celebra cafenea Hard Rock Cafe, stiu stiu ca fetele vor zice acum ca ele isi beau cafeaua aproape in fiecare zi in celebra cafenea Hard Rock of Observator Hood (fetele au o cafenea care se numeste Hard Rock cafe langa caminele lor la Cluj)ei bine, asta era cea originala:D.
Ne-am mai plimbat noi ce ne-am mai plimbat prin Hollywood, apoi am hotarat sa luam metroul si sa mergem in Downtown Los Angeles(adica in centrul Los angeles-ului, care e un fel de centru la noi unde gasesti primaria si toate institutiile importante, dar pe distante mult mai mari si de obicei sunt cladire realizate de arhitecti celebri in care s-au investit milioane de dolari.Doar o mica diferenta fata de centrul Alba Iuliei). Asadar, am luat metroul si am mers cateva statii, ne-am dat jos la statia Downtown si am pornit la pas pe strazi. Destul de nepopulat centrul, nici pe departe nebunia din Hollywood, eram indignate amandoua si ne intrebam incotro s-o luam? Am deschis harta si pus degentul cu ochii inchisi.Intr-acolo!haha, glumesc desigur. Fete documentate si serioase, am vizitat o importanta si foarte frumoasa cladire realizata de un arhicunoscut arhitect(zice Andreea, acum stiu si eu)Frank Gehry si reprezinta sala de concerte si resedinta filarmonicii Los Angeles sub numele de Walt Disney Concert Hall. Foarte frumoas totul, cladirea este spectaculara, Andreea e in al noualea cer.Mergem mai departe. Opera Los Angeles. Spre surprinderea mea, aflu ca este condusa de unul dintre cei mai mari tenori ai lumii si anume Placido Domingo si ca saptamana aceasta va avea loc o premiera mondiala in care va canta chiar Placido Domingo. Superrr!!Sper sa ma pot duce.

Californiaaaa

Dragilor, dupa cum bine stiti am ajuns si prin Los Angeles. Da da da stiu ce ar zice tata acum, ''tu fata atata umbli de iti pierzi adresa''. Ce sa facem, nu am putut rata sansa de a veni aici. Vorbeam cu Andreea azi dimineata cand ne-am trezit, ca in ultima vreme am facut din secunda minunt, din minut ora si asa mai departe.
Asadar, sambata seara am terminat serviciul la 12(miezul noptii), cu tot cu pupaturi si imbratisari si mai nu stiu ce. Apropo le-am luat sefilor niste cadouri dragute,ei i-am luat o canita sa-si bea ceaiul pe veranda ei in ''Vestul salbatic'' sau de unde or fi ei si lui(v-am povestit in urma cu ceva timp ca sefu' a tipat la mine intr-o zi ca nu am vrut sa flutur steagul american la ora 11 cand se canta imnul national la difuzoarele publice si a tipat la mine ca sunt ignoranta si ca nu ma intereseaza de trecutul americii, el fiind de origine ceh:|)i-am luat o carte cu viata unui fost presedinte american, Abraham Lincoln, preferatul meu dintre presedintii americani, ca sa vada ca sunt culta si stiu putin despre istoria americii!(vezi Doamne:D)
Asadar, am plecat la 12 de la serivici, pana la 2 am impachetat bagajele printre gramada de prieteni care se invarteau pe la noi prin casa vaietandu-se ca plecam, am facut curat in casa, ne-am mai luat o tura de la revedere si am plecat spre New York cu o ora mai tarziu decat be propusesem. Tipic. Ne-a dus un prieten de la servici cu masina. Am ajuns cu o ora inainte de decolare, fete descurcarete ne-am bagat bagajele la cala, ne-am dat papucii jos la control, nici eu nici Andreea nu aveam pistoale la noi asa ca am intrat in avion si cat ai zice CALIFORNIA eram pe partea cealalta a Americii. Ana ne-a luat de la aeroport, aveam emotii, nu stiam daca o sa o mai recunosc sau nu, dar a aparut intr-o masina draguta, s-a strecurat in parcare, am recunoscut=o imediat, e neschimbata. Draguta, vorbareata, primitoare, toata matusa Iuliana, ne-a indesat repede cu tot cu bagaje in masinuta ei, ne-a dat o tura de L.A. si am ajuns acasa la parinti. Matusa Iuliana, draga de ea, tot asa cum o stiam. Vesela, cu zambetul pana la urechi, dragutza, dragastoasa, s-a bucurat foarte tare ca am ajuns la ei, mi-a tot spus ca sunt prima din famile care a ajuns la ei, ca tot incearca de nu stiu cand sa aduca pe unii si pe altii si nici unii nu au reusit si ca se bucura ca suntem acolo. Apoi a venit si unchiul Nicu, care nu a stiut care dintre mine si Andreea e nepoata sa:D. E bine si asa, si-a dat el seama pana la urma. Foarte draguti au fost cu noi, ne-au gatit snitele cu cartofi prajiti, foooarte bun, am povestit, au o casa foarte frumoasa, am dormit putin de amiza si apoi Ana ne-a luat si ne-a dus in cercetare.
Ne-a dus intr-un orasel foarte dragut la 20 de minute de casa lor,orasel armean zicea ea,Glendale se numea, iar acolo ne-a dus intr-un asa zis mall deschis, mai exact un parculet decorat cu tot felul de fantani arteziene inchis de terase chic si magazinase, totul intr-un evident dar incomparabil stil italienesc. Totusi jazz-ul slow care se auzea in difuzoarele publice imbina de minune stilul italienesc iar atmosfera era eleganta si discreta. Locul acela ma facea sa-mi doresc un pahar de vin rosu, plin de jumatate. Si inca cateva lucruri dar o sa inchei povestea aici.
Din inalta si distina societatea am ajuns direct intr-un restaurant fast food unde am infulecat niste hamburgeri cu cartofi prajiti cu sos-ul special al casei, al naibii de bun totul, ne-am urcat in masina si am plecat acasa unde matusa de astepta cu mancarica calda si cu pupe, dragastoasa cum e ea, nu am scapat pana nu ne-a pus la masa. Asa s-a intamplat in fiecare seara cat am stat la ei, am mai mancat o tura, am stat la povesti, ne-am culcat si de aici incepe povestea in sine.

Bomboane!!

Mamaaaa, astazi ma plimbam pe faleza cu Andreea si am intrat intr-un magazin foarte dragut, un fel de magazin de suveniruri cu ingredinete si sosuri traditionale americane, bomaboane si deliciuri, yammy. Si am gasit acolo niste boamboane pe care ni le aducea unghiul Gheorghiut din America, unele cu caramel si crema inauntru, foarte bune. Le-am recunoascut din prima, imi pareau asa de cunoascute si gustul asa de familiar parca le-as fi mancat ieri, iti dai seama??oricum, le-am cumparat si le-am, si mancat pe toate!hahaha
te puuup, mi dor de casa de mor