miercuri, 30 iunie 2010
Cu ce imi ocup timpul:)
Ieri am ajuns acasa de la munca si il gasesc pe Capitan singur si suparat, tolanit pe banda lui de alergat, mi se face mila de el, asa ca ma gandesc sa il scot la plimbare. Zis si facut, bucurie mare, Capitan la usa nerabdator, ma pupa, plange de fericire, iesim din casa si uitam sa ne luam cheie. Usa se blocheaza automat, asa ca ramanem inchisi pe dinafara, fara telefon, fara nimic. Ce sa facem ce sa facem, iau bicicleta si mergem la plimbare, mergem pe faleza, pe plaja(desi nu e voie cu animale pe plaja sau pe faleza)ma furisez pe sub un ponton cu el, intram in prin nisip, in apa, ne jucam, facem baie. Dupa 3 ore de plimbat ne intoarcem acasa, acasa nimeni. Mai stam ce mai stam, apare in sfarsit proprietarul si ne deschide. In sfarsit acasa, rupti.
Duminica, cu o zi inainte sa incep munca, am vizitat un orasel de langa Wildwood, foarte frumos si pretentios, destul de exclusivist.
Am postat cateva poze, sa va faceti o idee.
Cu cei din poze locuim in casa, ma rog, cu o parte din ei, sunt foarte faini si ne intelegem foarte bine.
Duminica, cu o zi inainte sa incep munca, am vizitat un orasel de langa Wildwood, foarte frumos si pretentios, destul de exclusivist.
Am postat cateva poze, sa va faceti o idee.
Cu cei din poze locuim in casa, ma rog, cu o parte din ei, sunt foarte faini si ne intelegem foarte bine.
Viata cu program de munca:)
Dragii mei,.....:). Nu v-am mai scris de mult, imi pare tare rau, dar am fost zapacita de cap cu serviciul asta:.Primul meu serviciu real, cu program de lucru in fiecare zi.
In primul rand, vreau sa va spun, ca sunt foarte stresata ca nu o sa ma trezesc dimineata la timp si o sa intarzii, fapt care s-a si intamplat de altfel chiar din a doua zi de lucru:))o sa va povestesc mai multe imediat.
Sa incep cu inceputul. Luni a fost prima zi de munca si mi-a fost foarte greu la inceput pentru ca cei de acolo ma tratau ca si cand as fi stiut exact tot ceea ce am de facut. Ca si cand as fi stiut sa folosesc o casa de marcat, sa incasez bani de pe carduri(care,de altfel, sunt de mai multe feluri, debit sau credit, habar nu am nici acum) ca si cand as fi stiut engleza perfect si toti termenii lucrurilor din magazinul ala, ca si cand etc, iar eu nu stiam nici macar ce trebuie sa vand:|
Asadar, am ajuns frumos la 9:50 ca sa fac impresie buna, m-am prezentat ca eu sunt Cornelia(ei imi spun Corni aici:)))) si ca voi lucra aici si m-a intampinat managerul magazinului, un baietas morocanos care a inceput sa-mi turuie intr-una ce trebuie sa fac, si cum si unde, bla bla bla. L-am rugat sa mi vorbeasca putin mai rar pentru ca nu apuc sa inteleg tot ce-mi zice asa ca m-a pasat unei fete din magazin, Emily, foarte dragutza si amabila, care a avut multa rabdare cu mine, Suntem foarte bune prietene acum. Morocanosul mi-a facut viata grea primele zile, dar acum m-a mai lasat in pace.
Deci, unde lucrez mai exact. In aceeasi incinta cu fotografiile, este un mini teren de golf 3D, iar eu cu Andreea ne ocupam de cei care joaca golf aici, le luam banii, le dam crosele si ochelarii 3D, ii conducem la teren, etc.
Cand mi spus prima data ce am de facut, ma intrebam cine naiba vine sa joace golf pe intuneric, condusi de luminile fosforescente si cu ochelari 3D. Dar, spre surprinderea mea, sunt foarte multi prostanaci care vin sa joace:)) mai ales familile cu copiii. Chiar astazi am calculat cat se castiga, si numai in tura mea am vandut bilete de aproape 400 de dolari:|.
Oricum, eu ma bucur ca am vanzare ca sunt multumiti patronii:). Lucrez 7 zile pe saptamana cate 7 ore, iar saptamana asta sunt de dimineata adica de la 10 la 17, iar Andreea ma inlocuieste de la 17 la 12. Saptamana viitoare voi fi eu de dupa masa si Andreea de dimineata si tot asa.
In fiecare zi cand mergem la servici semnam o condica cu ora la care ajungem si apoi cu ora plecarii (in prima zi am scris ora plecarii 17 si nu 5pm asa cum noteaza ei, si am fost rugata sa nu mai scriu asa pentru ca nu toata lumea intelege sistemul militaresc de notare a timpului:|)
Ieri am intarziat 5 minute desi am plecat cu 40 de minute mai repede de acasa si pana la serivic fac 20 de minute, si mi s-a spus sa nu mai intarzii ca pentru ca acolo nu intarzie nimeni si imi pot pierde job-ul .De asta sunt asa stresata!!!Si astazi, colac peste pupaza, nu am setat bine alarma la telefon. Dar nu stiu prin minune,m-am trezit din instinct la 9.30, m-am imbracat rapid si am fost acolo la 10 ara 5. Aaaa, nu v-am spus. Am bicicleta. E vai si amar de ea bicicleta pentru ca am luat o second hand:))) dar imi e foarte utila, ma duc cu ea la servici si ajung in 7 minute, plus ca fac miscare in fiecare zi.
Cam atata cu serviciul meu, voi cum sunteti? Am auzit ca vine Apocalipsa in Romaina, se scumpesc toate, creste Tva-ul, inundatii....sa ma anuntati daca vreti sa ne mutam cu famila aici, ca ma duc sa-mi caut o facultate:D
Va pup tare, mi-e dor de voi, nu va faceti griji pentru mine, eu sunt bine, o sa va sun zilele urmatoare.
Sora mea, nu cred ca o sa ma gasesti vreodata pe mess la orele care imi dai tu buzz, mai incearca sa ma suni de pe numerele alea care le-am lasat ca am auzit ca functioneaza, desi trebuie sa incerci de multe ori pentru ca e mai tot timpul ocupat.
Curand o sa pun si poze,
Va pup si va imbratisez!
Cu mult drag, Corni:P
In primul rand, vreau sa va spun, ca sunt foarte stresata ca nu o sa ma trezesc dimineata la timp si o sa intarzii, fapt care s-a si intamplat de altfel chiar din a doua zi de lucru:))o sa va povestesc mai multe imediat.
Sa incep cu inceputul. Luni a fost prima zi de munca si mi-a fost foarte greu la inceput pentru ca cei de acolo ma tratau ca si cand as fi stiut exact tot ceea ce am de facut. Ca si cand as fi stiut sa folosesc o casa de marcat, sa incasez bani de pe carduri(care,de altfel, sunt de mai multe feluri, debit sau credit, habar nu am nici acum) ca si cand as fi stiut engleza perfect si toti termenii lucrurilor din magazinul ala, ca si cand etc, iar eu nu stiam nici macar ce trebuie sa vand:|
Asadar, am ajuns frumos la 9:50 ca sa fac impresie buna, m-am prezentat ca eu sunt Cornelia(ei imi spun Corni aici:)))) si ca voi lucra aici si m-a intampinat managerul magazinului, un baietas morocanos care a inceput sa-mi turuie intr-una ce trebuie sa fac, si cum si unde, bla bla bla. L-am rugat sa mi vorbeasca putin mai rar pentru ca nu apuc sa inteleg tot ce-mi zice asa ca m-a pasat unei fete din magazin, Emily, foarte dragutza si amabila, care a avut multa rabdare cu mine, Suntem foarte bune prietene acum. Morocanosul mi-a facut viata grea primele zile, dar acum m-a mai lasat in pace.
Deci, unde lucrez mai exact. In aceeasi incinta cu fotografiile, este un mini teren de golf 3D, iar eu cu Andreea ne ocupam de cei care joaca golf aici, le luam banii, le dam crosele si ochelarii 3D, ii conducem la teren, etc.
Cand mi spus prima data ce am de facut, ma intrebam cine naiba vine sa joace golf pe intuneric, condusi de luminile fosforescente si cu ochelari 3D. Dar, spre surprinderea mea, sunt foarte multi prostanaci care vin sa joace:)) mai ales familile cu copiii. Chiar astazi am calculat cat se castiga, si numai in tura mea am vandut bilete de aproape 400 de dolari:|.
Oricum, eu ma bucur ca am vanzare ca sunt multumiti patronii:). Lucrez 7 zile pe saptamana cate 7 ore, iar saptamana asta sunt de dimineata adica de la 10 la 17, iar Andreea ma inlocuieste de la 17 la 12. Saptamana viitoare voi fi eu de dupa masa si Andreea de dimineata si tot asa.
In fiecare zi cand mergem la servici semnam o condica cu ora la care ajungem si apoi cu ora plecarii (in prima zi am scris ora plecarii 17 si nu 5pm asa cum noteaza ei, si am fost rugata sa nu mai scriu asa pentru ca nu toata lumea intelege sistemul militaresc de notare a timpului:|)
Ieri am intarziat 5 minute desi am plecat cu 40 de minute mai repede de acasa si pana la serivic fac 20 de minute, si mi s-a spus sa nu mai intarzii ca pentru ca acolo nu intarzie nimeni si imi pot pierde job-ul .De asta sunt asa stresata!!!Si astazi, colac peste pupaza, nu am setat bine alarma la telefon. Dar nu stiu prin minune,m-am trezit din instinct la 9.30, m-am imbracat rapid si am fost acolo la 10 ara 5. Aaaa, nu v-am spus. Am bicicleta. E vai si amar de ea bicicleta pentru ca am luat o second hand:))) dar imi e foarte utila, ma duc cu ea la servici si ajung in 7 minute, plus ca fac miscare in fiecare zi.
Cam atata cu serviciul meu, voi cum sunteti? Am auzit ca vine Apocalipsa in Romaina, se scumpesc toate, creste Tva-ul, inundatii....sa ma anuntati daca vreti sa ne mutam cu famila aici, ca ma duc sa-mi caut o facultate:D
Va pup tare, mi-e dor de voi, nu va faceti griji pentru mine, eu sunt bine, o sa va sun zilele urmatoare.
Sora mea, nu cred ca o sa ma gasesti vreodata pe mess la orele care imi dai tu buzz, mai incearca sa ma suni de pe numerele alea care le-am lasat ca am auzit ca functioneaza, desi trebuie sa incerci de multe ori pentru ca e mai tot timpul ocupat.
Curand o sa pun si poze,
Va pup si va imbratisez!
Cu mult drag, Corni:P
sâmbătă, 26 iunie 2010
Wildwood
Dragii mei,sa va povestesc cate ceva despre locul unde locuiesc. In oraselul asta
totul se rezuma la mancare:D. E o faleza de vreo 3-4 kilometrii, Boardwalk se numeste, plina plina cu tot felul de restaurante si fast fooduri, bomboane si inghetata, vata pe bat si tot felul de minunatii de mancaruri cat mai nesanatoase posibil. (Sora mea ar fi in Rai aici:P)deci mitul cu mancarea nesanatoasa americana, e foarte adevarat!
Sunt si multe atractii pentru turisti de genul parcurilor de distractie, topogane cu apa, piste cu carturi, masini de noroc, cazinouri, etc., exact ce le place americanilor.
Cat despre manacarea sanatoasa, astazi am cautat cu Andreea un loc de unde sa ne luam fructe!Am intrat intr-un supermarket si singurele fructe pe care le-am gasit acolo, erau cateva mere rosii perfecte facute parca din cauciuc, o banana si un pepene. Asta era tot. Ne-am luat legume la conserva in final, pentru ca nici cu legumele proaspete nu stateau prea bine. Acum ma bucur de toti capsunii pe care i-am mancat de la aprozarul de pe colt vara aceasta, in timpul scolii:d. Inca pot sa indur mancarea lor de grasi, dar presimt ca, curand o sa tanjesc dupa manacarea de acasa, sarmalutele gustoase ca la mama acasa, ciorbica de fasole, un carnat prajit, hmm.....trezirea!:P
Da, in general fetele aici sunt grase dar sunt si fete americance foarte frumoase. Sunt foarte ingrijite, blonde de obicei sau satene cu ochii albastrii, foarte preocupate de dinti lor extream de albi,etc. Sunt si baieti frumosi, dar sunt atat de multe natii combinate incat nu mai reusesc sa-i deosebesc.
In general, americanii sunt foarte amabili si comunicativi, extrem de prietenosi. Socializeaza in autobuz, la supermarket, la orice coada, pe starda, in restaurante, etc. Am dat si peste gangsterii de ghetou pe care ii vedem in filme, care isi balanseaza cadilacul la semafor:))...astazi am ras copios cu Andreea. Ne intorceam acasa impreuna, iar la un semafor, un baietel din categoria celor de mai sus, ne striga in timp ce statea la semafor, daca nu vrem sa ne duca la o tura:D...noi ne facem surde, mute, oarbe, el insista: ''Girls i can give you a ride, a got a milion dollar!Trust me girls, i got a million dollar, Bill Gates cuts my grass in the yard'' adica vroia sa zica asa: fetelor am un milion de dolar, credeti-ma pe cuvant Bill Gates imi tunde iarba in curte...hahahah si am plecat mai departe.
Americanii au simtul umorului. Si sunt destul de relaxati, la fel ca australienii dar mult mai grasi:).
Orasul in principiu, e un mozaic de chiciuri, o combinatie de stiluri si culori neconcordante, preluate de pe ici colo, cu case din tabla. Toate strazile sunt paralele si perpendiculare unele pe altele, cat mai simplu posibil.
Cu toate astea, eu si Andreea ne pierdem in fiecare seara cand ne intoarcem acasa:D...ea zice pe aici, eu zic pe acolo, si niciuna nu nimerim pana cand ne dam batute, intrebam pe cineva si voila:D...gasim drumul cel bun:))
Astazi si ieri ne-am cautat al doilea job, dar nu am prea reusit sa gasim nimic. Sunt multi studenti si nu a inceput inca plin-sezonul, dar o sa mai incercam, pana una alta mergem cu jobul pe care il avem deja.
Maine sper sa reusesc sa pun si imagini, am tot uitat sa luam aparatul la noi, dar maine il voi lua si voi face poze.
Va pup pe toti, mi-e dor de voi
si vorbim curand!
totul se rezuma la mancare:D. E o faleza de vreo 3-4 kilometrii, Boardwalk se numeste, plina plina cu tot felul de restaurante si fast fooduri, bomboane si inghetata, vata pe bat si tot felul de minunatii de mancaruri cat mai nesanatoase posibil. (Sora mea ar fi in Rai aici:P)deci mitul cu mancarea nesanatoasa americana, e foarte adevarat!
Sunt si multe atractii pentru turisti de genul parcurilor de distractie, topogane cu apa, piste cu carturi, masini de noroc, cazinouri, etc., exact ce le place americanilor.
Cat despre manacarea sanatoasa, astazi am cautat cu Andreea un loc de unde sa ne luam fructe!Am intrat intr-un supermarket si singurele fructe pe care le-am gasit acolo, erau cateva mere rosii perfecte facute parca din cauciuc, o banana si un pepene. Asta era tot. Ne-am luat legume la conserva in final, pentru ca nici cu legumele proaspete nu stateau prea bine. Acum ma bucur de toti capsunii pe care i-am mancat de la aprozarul de pe colt vara aceasta, in timpul scolii:d. Inca pot sa indur mancarea lor de grasi, dar presimt ca, curand o sa tanjesc dupa manacarea de acasa, sarmalutele gustoase ca la mama acasa, ciorbica de fasole, un carnat prajit, hmm.....trezirea!:P
Da, in general fetele aici sunt grase dar sunt si fete americance foarte frumoase. Sunt foarte ingrijite, blonde de obicei sau satene cu ochii albastrii, foarte preocupate de dinti lor extream de albi,etc. Sunt si baieti frumosi, dar sunt atat de multe natii combinate incat nu mai reusesc sa-i deosebesc.
In general, americanii sunt foarte amabili si comunicativi, extrem de prietenosi. Socializeaza in autobuz, la supermarket, la orice coada, pe starda, in restaurante, etc. Am dat si peste gangsterii de ghetou pe care ii vedem in filme, care isi balanseaza cadilacul la semafor:))...astazi am ras copios cu Andreea. Ne intorceam acasa impreuna, iar la un semafor, un baietel din categoria celor de mai sus, ne striga in timp ce statea la semafor, daca nu vrem sa ne duca la o tura:D...noi ne facem surde, mute, oarbe, el insista: ''Girls i can give you a ride, a got a milion dollar!Trust me girls, i got a million dollar, Bill Gates cuts my grass in the yard'' adica vroia sa zica asa: fetelor am un milion de dolar, credeti-ma pe cuvant Bill Gates imi tunde iarba in curte...hahahah si am plecat mai departe.
Americanii au simtul umorului. Si sunt destul de relaxati, la fel ca australienii dar mult mai grasi:).
Orasul in principiu, e un mozaic de chiciuri, o combinatie de stiluri si culori neconcordante, preluate de pe ici colo, cu case din tabla. Toate strazile sunt paralele si perpendiculare unele pe altele, cat mai simplu posibil.
Cu toate astea, eu si Andreea ne pierdem in fiecare seara cand ne intoarcem acasa:D...ea zice pe aici, eu zic pe acolo, si niciuna nu nimerim pana cand ne dam batute, intrebam pe cineva si voila:D...gasim drumul cel bun:))
Astazi si ieri ne-am cautat al doilea job, dar nu am prea reusit sa gasim nimic. Sunt multi studenti si nu a inceput inca plin-sezonul, dar o sa mai incercam, pana una alta mergem cu jobul pe care il avem deja.
Maine sper sa reusesc sa pun si imagini, am tot uitat sa luam aparatul la noi, dar maine il voi lua si voi face poze.
Va pup pe toti, mi-e dor de voi
si vorbim curand!
Telefonul de America
Azi noapte am reusit sa dorm in sfarsit fara probleme. Am adormit intr-o secunda si m-am trezit dimineata odihnita. Cred ca am fost linistita ca am reusit sa-mi cumpar telefon si sa vorbesc acasa.
Numarul meu de telefon este: (1)609-435-0214, iar al Andreei e (1)609-435-0217
Numarul acesta il voi avea toata vara, ma puteti contacta oricand pe el, eu pot sa va trimit mesaje gratis oricand si oricate si sa va sun pe fix in jur de 150 de minute pe luna.Cam putine avand in vedere la cate personae trebuie sa le impart:D Oricum imi e foarte util ca pot sa vorbesc si in America cu el si acasa in Romania.
Numarul meu de telefon este: (1)609-435-0214, iar al Andreei e (1)609-435-0217
Numarul acesta il voi avea toata vara, ma puteti contacta oricand pe el, eu pot sa va trimit mesaje gratis oricand si oricate si sa va sun pe fix in jur de 150 de minute pe luna.Cam putine avand in vedere la cate personae trebuie sa le impart:D Oricum imi e foarte util ca pot sa vorbesc si in America cu el si acasa in Romania.
vineri, 25 iunie 2010
Am probleme cu somnul!
Off, am probleme cu somnul. Problema mea este ca ma trezesc la ore foarte matinale de bunavoie. Ieri,spre exemplu, m-am trezit la 5 dimineata si astazi m-am trezit la ora 7, dupa ce aseara m-am rugat de Andreea sa nu ne trezim devreme si in final am convenit sa punem ceasul sa sune la ora 8:30. Ulterior l-am modificat la ora 9 jumatate fara ca ea sa stie. Drept rasplata, eu m-am trezit la 7. Cand s-a si ea la 8 jumatate si m-a gasit in living a zis ca am innebunit.:)))
Oricum, astazi avem de rezolvat ceva probleme cu actele pe care trebuie sa le faca toti studentii care vin. Mergem la shopping, ne cautam al foilea job si ne cumparam cartele de telefon!
Asta o sa facem astazi:)
Oricum, astazi avem de rezolvat ceva probleme cu actele pe care trebuie sa le faca toti studentii care vin. Mergem la shopping, ne cautam al foilea job si ne cumparam cartele de telefon!
Asta o sa facem astazi:)
joi, 24 iunie 2010
New York, New York!!!!!
Am ajuns in sfarsit in New York dupa 11 ore de calatorit cu avionul! Acum singura mea problema erau bagajele. Am asteptat bagajele, din fericire au venit si ele, desi imi faceau griji din cauza lor, dat fiind trecutul problematic, dar nu a fost cazul de data aceasta.
Asadar, iesind din aeroportul protector, parca, in aglomeratia infernala a orasului agitat, am realizat ca suntem 2 fete singure, cu 3 bagaje mari (pentru ca andreea a avut venit cu 2 geamantane imense de acasa) intr-un oras imens cu 8 milioane de locuitori, neavand nici cea mai vaga idee incotro trebuie sa o luam. ''Si acum ce facem?''intreaba Andreea:)
Buna intrebare.
Din fericire stim limba engleza. Asa ca o asez pe Andreea cu turma de bagaje langa un perete, ii spun sa nu cumva sa se miste de acolo pentru ca nu avem nici o sansa sa ne regasim daca ne pierdem, si incep sa caut biroul de informatii. Il gasesc. Pentru un moment am crezut ca sunt iarasi in Romania, cand am dau peste un functionar morocanos si antipatic, care nu prea are chef sa ma ajute....
Oricum, ne dezmeticim noi cumva, luam un autobuz pana in centrul New York-ului in faimosul Times Square, in Statia Port Authority de acolo luam busul pana in Atlanitc City si de acolo un alt bus pana in Wildwood, destinatia finala.
Am plecat miecuri de acasa, am calatorit doua zile si am ajuns tot miercuri.Amuzant:))
De la agitatia sufocanta a New Yorkului, am ajuns intr-o statiune linistita cu populatie redusa, cu plaje imense, mult verde, cu multe parcuri de distractie...etc.
De la autogara ne-a ridicat un baiat, prieten cu Vlad al Andreei si ne-a adus la cazare. E frumos unde locuim. E un apartament mare cu 3 camere, in celelalte doua locuiesc doua cupluri si destul de aproape de plaja si de locul unde muncesc. Avem baia noastra si un living mare siiiii, surprizaaaa, avem caine!!:D
Il iubesc deja, e pitbull si il cheama Captain(Capitan)o sa postez cateva filmulete cu el sa vedeti ce destept e. Are banda de alergat in casa, pentru ca ''parintii lui'' nu au prea mult timp sa il plimbe. E foarte bland si afectuos.
Va pup tare si mi dor de voi, o sa mai scriu maine ce si cum e aici.
Job-ul o sa il incep de luni si voi lucra o zi de dimineata si una de dupa masa cate 7 ore pe zi.
Maine o sa-mi cumpar si telefon asa ca vom putea vorbi si la telefon.
Pe curand, va pup
Asadar, iesind din aeroportul protector, parca, in aglomeratia infernala a orasului agitat, am realizat ca suntem 2 fete singure, cu 3 bagaje mari (pentru ca andreea a avut venit cu 2 geamantane imense de acasa) intr-un oras imens cu 8 milioane de locuitori, neavand nici cea mai vaga idee incotro trebuie sa o luam. ''Si acum ce facem?''intreaba Andreea:)
Buna intrebare.
Din fericire stim limba engleza. Asa ca o asez pe Andreea cu turma de bagaje langa un perete, ii spun sa nu cumva sa se miste de acolo pentru ca nu avem nici o sansa sa ne regasim daca ne pierdem, si incep sa caut biroul de informatii. Il gasesc. Pentru un moment am crezut ca sunt iarasi in Romania, cand am dau peste un functionar morocanos si antipatic, care nu prea are chef sa ma ajute....
Oricum, ne dezmeticim noi cumva, luam un autobuz pana in centrul New York-ului in faimosul Times Square, in Statia Port Authority de acolo luam busul pana in Atlanitc City si de acolo un alt bus pana in Wildwood, destinatia finala.
Am plecat miecuri de acasa, am calatorit doua zile si am ajuns tot miercuri.Amuzant:))
De la agitatia sufocanta a New Yorkului, am ajuns intr-o statiune linistita cu populatie redusa, cu plaje imense, mult verde, cu multe parcuri de distractie...etc.
De la autogara ne-a ridicat un baiat, prieten cu Vlad al Andreei si ne-a adus la cazare. E frumos unde locuim. E un apartament mare cu 3 camere, in celelalte doua locuiesc doua cupluri si destul de aproape de plaja si de locul unde muncesc. Avem baia noastra si un living mare siiiii, surprizaaaa, avem caine!!:D
Il iubesc deja, e pitbull si il cheama Captain(Capitan)o sa postez cateva filmulete cu el sa vedeti ce destept e. Are banda de alergat in casa, pentru ca ''parintii lui'' nu au prea mult timp sa il plimbe. E foarte bland si afectuos.
Va pup tare si mi dor de voi, o sa mai scriu maine ce si cum e aici.
Job-ul o sa il incep de luni si voi lucra o zi de dimineata si una de dupa masa cate 7 ore pe zi.
Maine o sa-mi cumpar si telefon asa ca vom putea vorbi si la telefon.
Pe curand, va pup
Drumul spre America
Dragii mei, am ajuns cu bine in Budapesta, cu 2 ore jumatate mai repede decat era programat sa ajungem. Soferu era nebun si mergea ca un nebun. Oricum, am ajuns cu bine, am fost primii in aeroport, inca nu se deschisese nimic acolo. M-am intalnit cu ceva fosti colegi din liceu, am povestit am ras, timpul a trecut, aeroportul se umplea de pasageri si noi am ajuns sa fim ultimii la coada de bilete, desi ajunsesem cu 4 ore jumatate inainte.
Era un haos complet in Budapesta, toata lumea era contratimp, coada era imensa si pasagerii deja se impingeau de frica sa nu piarda avioanele, mai ales un grup de japonezi impacientati, faceau harmalaia cea mai mare.
In final ne-am imbarcat si noi, ne-am ocupat locurile si de aici nu mai stiu nimic. Am adormit dusa. Doar Andreea ma mai cotea din cand in cand la decolare sperand, in zadar, sa gaseasca un pic de incurajare din partea mea:D. S-a descurcat si singura pana la urma.
Cand am aterizat in Milano, aveam 50 de minute sa ne debarcam, sa ne dezmeticim inainte, sa gasim drumul cel bun, sa trecem pe la baie, sa traversam aeroportul, sa ne luam boarding-pass-urile(biletele Milano-America) si sa ne imbarcam in avionul potrivit. Am reusit!Am reusit chiar fara sa ne grabim:).
Ajunse in avionul mare ne-am dat seama ca nu avem bilete una langa cealalta. Am rezolvata-o si pe asta, am prostit pasagerul de langa Andreea sa ne lasa ca bla bla bla, sarmanul s-a conformat, asadar stam una langa celalta. In momentul in care scriam, eram la 10.972 de metrii deasupra Atlanticului, in mijlocul Atlanticului mai exact, zburam cu 782 km la ora si ma omoaraaaaa aerul conditionat!! A fost atat de frig in avion, incat am stat infofolita tot drumul cu o patura in jurul capului, mi-am facut un turban din patura dupa modelul ''mama'':D (poate ma aresteaza astia pe aici, cred ca sunt terorista) si cu o patura m-am invelit, La fel si Andreea. Inghetam de frig si nu avem ce face decat, poate sa sarim in Atlantic, dar nu credeam ca ne va fi mai cald.:)
Am vazut niste peisaje superbe din avion, Alpii inzapeziti, cerul senin insorit..
Era un haos complet in Budapesta, toata lumea era contratimp, coada era imensa si pasagerii deja se impingeau de frica sa nu piarda avioanele, mai ales un grup de japonezi impacientati, faceau harmalaia cea mai mare.
In final ne-am imbarcat si noi, ne-am ocupat locurile si de aici nu mai stiu nimic. Am adormit dusa. Doar Andreea ma mai cotea din cand in cand la decolare sperand, in zadar, sa gaseasca un pic de incurajare din partea mea:D. S-a descurcat si singura pana la urma.
Cand am aterizat in Milano, aveam 50 de minute sa ne debarcam, sa ne dezmeticim inainte, sa gasim drumul cel bun, sa trecem pe la baie, sa traversam aeroportul, sa ne luam boarding-pass-urile(biletele Milano-America) si sa ne imbarcam in avionul potrivit. Am reusit!Am reusit chiar fara sa ne grabim:).
Ajunse in avionul mare ne-am dat seama ca nu avem bilete una langa cealalta. Am rezolvata-o si pe asta, am prostit pasagerul de langa Andreea sa ne lasa ca bla bla bla, sarmanul s-a conformat, asadar stam una langa celalta. In momentul in care scriam, eram la 10.972 de metrii deasupra Atlanticului, in mijlocul Atlanticului mai exact, zburam cu 782 km la ora si ma omoaraaaaa aerul conditionat!! A fost atat de frig in avion, incat am stat infofolita tot drumul cu o patura in jurul capului, mi-am facut un turban din patura dupa modelul ''mama'':D (poate ma aresteaza astia pe aici, cred ca sunt terorista) si cu o patura m-am invelit, La fel si Andreea. Inghetam de frig si nu avem ce face decat, poate sa sarim in Atlantic, dar nu credeam ca ne va fi mai cald.:)
Am vazut niste peisaje superbe din avion, Alpii inzapeziti, cerul senin insorit..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)