Asadar, ne-am trezit la ora 7, fete matinale ca doar nu venim toata ziua pe coasta de Vest a Americii, me-am facut dus, ne-am imbracat frumos ca pentru Hollywood, la ora 8 am coborat jos, micul dejun ne astepta deja pe masa plus o matusa zambareata si dragutza, cu gura pana la urechi care ne pupa de buna dimineata, ne aseaza la masa si ne face instruirea de siguranta, sfaturi si indicatii pe care apoi ni le mai repeta de vreo 2-3 ori in sfertul de ora care il petrece cu noi inainte sa plece. Asa e ea grijulie. Draga de ea. Apare si Ana, draguta si sfatoasa si ea, mancam impreuna, radem, glumim, plecam de acasa inarmate cu toate cele necesare. Ana ne lasa in statia de autobus, de acolo mergem cteva statii cu busul apoi schibam cu metroul si ne dam jos la statia numita Hollywood Highland. Coboram din metro entuziasmate, pasim pasim, urcam scarile, ma rog scarile urcau noi numai stateam pe ele, ele fiind automate, chinezii se inghesuiau, multa miscare, agitatie, iesim in sfarsit la suprafata. Suntem taman pe Walk of Fame, celebrul bulevard de la Hollywood unde toate marile si chiar si micile vedete mai nou isi lasa amprenta in ciment, incadrate de o stea ca doar si ele sunt stele. Unele stele cazatoare, dar amprenta acolo ramane. Noi cu gura pana la urechi, putin dezorientate si timide dar entuziasmate!Orice ar fi, nu ne pierdem entuziasmul! Marele semicerc de pe fata noastra se mai ingusteaza putin inaintand pe celebrul bulevard, care nu era nici pe departe asa de spectacular cum credeam noi. Asadar o strada extrem de populata, in mare parte de chinezi(nu am nimic cu chinezii, sa nu ma intelegeti gresit, dar Doamne iarta-ma astia chiar sunt peste tot!invadeaza lumea)
dar si de tot felul de alte nationalitati, iar in trotuar de o parte si de alta a strazii sunt imprimate celebrele stele cu amprentele vedetelor, pe ici pe colo si cate o groapa, destul de murdar, suntem putin dezamagite. Oricum, nu ne pierdem entuziasmul, pasim pasim, cascam gura la vitrine, la panourile publicitare care iti furau ochii, tot felul de figuranti pe strada, foarte multi turisti, ne oprim in fata marelui Cinematograf Chinezesc care a apartinut lui Sid Grauman(nici eu nu prea stiu exact cine este Sid asta, dar o sa ma documentez cand voi avea ocazia si o sa scriu si pe blog:D). Ne hotaram cu Andreea sa ne luam un tur cu ghid inauntrul cinematografului, zis si facut. Foarte impresionat, majoritatea interiorului este cel original creat in 1927, sala cinematografului se vrea a fi interiorul unui tempul, iar pe peretii exteriori sunt desenati copaci si gradinile exterioare tempului. La reproducerea cortinei s-a lucrat aproape 2 ani de zile si a fost refacuta bucatica cu bucatica. Aici au loc intre 50 si 100 premiere pe an, vedete consacrate precum Marylin Monroe sau Julie Andrew au fost aici, sau dintre cele mondene, premiera la Mr. and Mrs. Smith cu Angelina Jolie si Brad Pitt a avut loc aici. Frumos ce mai. Stiu ca vreti sa auziti mai multe despre noi asa ca o sa trec mai departe.
Dar inainte de a trece mai departe, trebuie sa mentionez ca am baut o cafea in celebra cafenea Hard Rock Cafe, stiu stiu ca fetele vor zice acum ca ele isi beau cafeaua aproape in fiecare zi in celebra cafenea Hard Rock of Observator Hood (fetele au o cafenea care se numeste Hard Rock cafe langa caminele lor la Cluj)ei bine, asta era cea originala:D.
Ne-am mai plimbat noi ce ne-am mai plimbat prin Hollywood, apoi am hotarat sa luam metroul si sa mergem in Downtown Los Angeles(adica in centrul Los angeles-ului, care e un fel de centru la noi unde gasesti primaria si toate institutiile importante, dar pe distante mult mai mari si de obicei sunt cladire realizate de arhitecti celebri in care s-au investit milioane de dolari.Doar o mica diferenta fata de centrul Alba Iuliei). Asadar, am luat metroul si am mers cateva statii, ne-am dat jos la statia Downtown si am pornit la pas pe strazi. Destul de nepopulat centrul, nici pe departe nebunia din Hollywood, eram indignate amandoua si ne intrebam incotro s-o luam? Am deschis harta si pus degentul cu ochii inchisi.Intr-acolo!haha, glumesc desigur. Fete documentate si serioase, am vizitat o importanta si foarte frumoasa cladire realizata de un arhicunoscut arhitect(zice Andreea, acum stiu si eu)Frank Gehry si reprezinta sala de concerte si resedinta filarmonicii Los Angeles sub numele de Walt Disney Concert Hall. Foarte frumoas totul, cladirea este spectaculara, Andreea e in al noualea cer.Mergem mai departe. Opera Los Angeles. Spre surprinderea mea, aflu ca este condusa de unul dintre cei mai mari tenori ai lumii si anume Placido Domingo si ca saptamana aceasta va avea loc o premiera mondiala in care va canta chiar Placido Domingo. Superrr!!Sper sa ma pot duce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu